Adevăruri istorice - Fotografii şi documente inedite despre generalul Ioan Drăgălina

Reputatul istoric caransebeşean Liviu Groza deţine o impresionantă arhivă de documente şi fotografii inedite, mai puţin cunoscute până la acest moment care vor face, în perioada următoare obiectul unei expoziţii.

Venerabilul scriitor, a strâns în decursul anilor de cercetare o serie de dovezi cu privire la viaţa şi activitatea militară a generalului Ioan Drăgălina.

Generalul s-a născut la Caransebeş, la 3 decembrie 1860, fiind descendentul unei vechi familii de grăniceri din Banat şi a decedat la Bucureşti, la 24 octombrie 1916, în urma rănilor suferite în Defileul Jiului lângă Mănăstirea Lainici. Ioan Drăgălina a urmat clasele primare şi cele militare în urbea natală, iar pregătirea militară a efectuat-o la Timişoara şi la Academia de Război de la Viena. În anul 1887, generalul s-a alăturat Armatelor Române, prilej cu care i s-au recunoscut gradele şi pregătirea militară. În anul 1916 a fost comandantul Diviziei I la Turnu Severin iar în luptele pentru cucerirea Orşovei şi a Culoarului Timiş - Cerna soldaţii din subordine s-au acoperit de glorie. În luna octombrie i s-a încredinţat comanda Armatei I-a şi plecând pe front, a fost rănit grav. A fost transportat la spitalul din Târgu Jiu, apoi la Craiova şi, în final, la Bucureşti, unde a murit.

Scriitorul caransebeşean Liviu Groza deţine fotografii inedite cu mormântul generalului ce se află în cimitirul Bellu Militar din capitală. Totodată, reputatul istoric a descoperit în urma cercetărilor sale, un carnet de însemnări din anul 1882 al militarului roman în care acesta notase, la vârsta de doar 20 de ani, unele gânduri referitoare la ideea de “Unitate Naţională”.

Între alte documente inedite din arhiva persoanală a istoricului caransebeşean, care fac referire la activitatea generalului Ioan Drăgălina, se mai află o serie de scrisori în original primite de militarul roman din partea camaraziilor în care este felicitat pentru succesele repurtate pe câmpul de luptă, o scrisoare a generalului adresată fiului său Virgil unde sunt descrise acţiunile de luptă ale Diviziei I Turnu Severin precum şi un document emis de Statul Major German în care se arată ziua şi locul din Defileul Jiului unde a fost rănit Ioan Dragălina de o patrulă germană.

În urbea de pe Timiş şi Sebeş există încă din anul 1943 un monument dedicat generalului Ioan Drăgălina, care a fost sfinţit de Veniamin Nistor, Episcopul din aceea perioadă, şi reprezintă “Simbolul Unităţii Naţionale pentru caransebeşeni”, după cum menţionează Liviu Groza.

      Însă, un alt aspect important a ieşit la iveală în urma activităţilor de cercetare efectuate de istoricul caransebeşean şi anume faptul că, încă din anul 1916, cunoscutul om politic Nicolae Iorga a anticipat dezvelirea unui astfel de monument. Acesta a menţionat la oficiile funerare ale generalului faptul că “Nu mai avem lacrimi acum să-l comemorăm pe acest erou însă va veni momentul în care caransebeşenii îi vor ridica un momument care să-i cinstească faptele..”

Liviu Groza s-a născut la Caransebeş la 10 iulie 1932 şi a urmat şcoala primară şi Liceul “Traian Doda”, pe care l-a absolvit în anul 1951. În tinereţe, şi-a dorit să ajungă medic chirurg însă, vremurile i-au fost potrivnice pentru împlinirea acestor năzuinţe, fiind nevoit să îmbrăţişeze meseria armelor. A fost un ofiţer conştiincios al Armatei Române, dar neîmpăcat cu gândul că nu s-a realizat profesional aşa cum ar fi dorit.

Liviu Groza i-a cunoscut îndeaproape pe academicianul arheolog Constantin Daicoviciu şi pe profesorul universitar doctor Radu Vulpe, care i-au călăuzit primii paşi spre pătrunderea tainelor istoriei. Ulterior, acesta a urmat cursurile Şcolii de Ofiţeri de la Sibiu şi ale Facultăţii de Istorie, fapt ce l-a ajutat să se consacre studiului în domeniul istoriei militare.A activat la Garnizoana Caransebeş până în anul 1987, când a trecut în rezervă.

În anul 1989 Liviu Groza a avut prilejul să ducă o intensă activitate de cercetare la Arhivele de Război din Viena în ceea ce priveşte o serie de documente referitoare la istoria militară a Banatului pe care le-a publicat în scrierile sale, între care un loc aparte îl ocupă cele 10 volume sugestiv intitulate „Restituiri Istorice“. A ţinut numeroase expuneri în cadrul unor simpozioane, conferinţe, interviuri la radio şi televiziune şi a colaborat la diverse reviste din ţară şi străinătate unde a publicat peste 100 de articole. Colaborarea cu istorici de prestigiu precum Hadrian Daicoviciu, Ioan Piso, Gheorghe Lazarovici, Doina Benea, Costin Feneşan, Valeriu Leu, Constantin Pop şi încă mulţi alţii, i-a fost benefică pentru clarificarea unor probleme mai puţin cunoscute în istoria militară a Banatului.

 De asemenea, de un mare ajutor i-a fost colaborarea cu cercetătorii Triţu Măran şi Alexander Krischan din Viena şi cu doctorul Rainer Egger, directorul Arhivelor de Război din Viena care i-au pus la dispoziţie documente de o inestimabilă valoare.

Pentru întreaga sa activitate, Liviu Groza a fost distins de mai multe instituţii şi organizaţii dar şi de Guvernul României prin Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor care i-a decernat o diplomă de excelenţă pentru activitatea avută în domeniul literelor în ceea ce priveşte munca de popularizare şi conservare a faptelor martirilor neamului din zona Banatului de Munte.

Comunitatea caransebeşeană, i-a conferit, titlul de “Cetăţean de Onoare”. Liviu Groza, asiduu cercetător al războaielor austro-otomane în culoarul Timiş-Cerna şi al evenimentelor petrecute în acest context, s-a consacrat în timp prin totalitatea lucrărilor sale, ca principalul istoric din zona municipiului Caransebeş.