Reputatul istoric Liviu Groza: ”Jocul căluşarilor de la Caransebeş a cunoscut o dezvoltare impresionantă la începutul secolului XX”

Venerabilul om de cultură din urbea de pe Timiş şi Sebeş îşi continuă munca minuţioasă de cercetare a trecutului localităţii, oferind detalii istorice reprezentative, însoţite de fotografii inedite.

Este vorba despre aspecte deosebit de importante petrecute la Caransebeş la începutul secolului XX, privitoare la mişcarea cultural-folclorică.

În perioada în cauză, aici au activat cu deosebit succes grupe de căluşari formate din tineri civili, dar şi militari.

"Jocul căluşarilor" este cel mai vechi dans tradițional autohton, iar primul care s-a ocupat de descrierea acestuia a fost Dimitrie Cantemir în lucrarea sa ”Descriptio Moldaviae”.

În urmă cu mai bine de o sută de ani, jocul se desfăşura după un ritual aproape milităresc, iar şeful formației, cunoscut sub numele de ”vătaf” era ales după criterii foarte stricte. Odată grupul constituit, tinerii caransebeşeni ce făceau parte din acesta, depuneau următorul jurământ, repetând după vătaf: ”Jur pe acest pământ, că-l voi cânta, că-l voi juca, că-l voi apăra, facem jurământ!”

De precizat că, prin jurământul lor, căluşarii se obligau să fie buni gospodari, cei mai buni dansatori, dar și buni luptători.

În perioada de la începutul anului 1900, "Jocul căluşarilor" era practicat la Caransebeş şi de militarii din localitate, respectiv, de soldaţii Batalionului IV al Regimentului 43 ”Infanterie”, iar frumosul port popular de căluşar a fost îmbrăcat chiar şi de generalul erou Ioan Drăgălina.

           

”În anul 1922, istoricul, academicianul şi politicianul Nicolae Iorga a poposit pentru a doua oară la Caransebeş. Cu acest prilej s-a fotografiat cu echipa de căluşari, vătaf fiind Mon Boaru. Lângă marele istoric român, în fotografie se mai află unele dintre personalitățile locale ale vremii precum: arhiereul Filaret Musta, Dimitrie Cioloca, doctorul Constantin Popasu și Gheorghe Neamțu”, a declarat venerabilul istoric caransebeşean Liviu Groza.

De adăugat şi faptul că, pe parcursul vieţii sale, Liviu Groza a dus o intensă muncă de cercetare în ceea ce priveşte evenimentele istorice petrecute în zona municipiului Caransebeş. Astfel, a rezultat un număr de 55 scrieri de specialitate, între care se remarcă cele zece volume din “Restituiri Istorice”, precum şi titlurile ”Contribuţii la monografia Caransebeşului”, „Batalionul 2 Grăniceresc de Gardă din Caransebeş", „Biserica strămoşească în Banatul grăniceresc”, „Oameni care au fost”, „Legendă şi istorie în Valea Almăjului”, „Statuile din Caransebeş”, „Din amintirile unui dezertor”, „Simboluri ornamentale pe casele din municipiul Caransebeş", „Contribuţii la istoria regimentului de graniţă româno-bănăţean numărul 13 din Caransebeş”, „Lupta de la Lugoj”, „Gheorghe Bona-Un caransebeşean pe nedrept dat uitării" sau materialul intitulat „Caransebeşul şi Marea Unire”.