Militarul erou Ioan Drăgălina a
fost omagiat cu mare fast la Caransebeş cu prilejul împlinirii a o sută de ani
de la moartea sa pe frontul de luptă al Primului Război Mondial.
Pentru început, evenimentul
cultural-comemorativ a consemnat o expoziţie de fotografii, obiecte şi
documente inedite privitoare la viaţa şi activitatea luptătorului gugulan,
elemente din arhiva personală a reputatului istoric Liviu Groza.
Manifestarea omagială s-a
desfăşurat în organizarea Muzeului Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de
Graniţă, cu sprijinul Consiliul Judeţean Caraş-Severin.
Totodată, alături de iniţiatorii
evenimentului au fost reprezentanţii Primăriei Municipiului Caransebeş, Casei
de Cultură “George Suru”, Muzeului Naţional din Timişoara, Muzeului Militar din
Bucureşti, Garnizoanei Caransebeş, Batalionului “General Ioan Drăgălina” din
Lugoj, Serviciului Judeţean al Arhivelor Naţionale Caraş-Severin, Colegiului
Naţional “Traian Doda”, Primăriei Turnu Ruieni şi Şcolii Gimnaziale din Borlova.
Omul de cultură caransebeşean Liviu
Groza vorbeşte întotdeauna cu admiraţie şi vădită emoţie când oferă detalii
privitoare la activitatea militară a reputatului luptător bănăţean. Mai mult,
istoricul obişnuieşte să prezinte publicului informaţii şi fotografii inedite
despre militarul caransebeşean.
“În perioada de la începutul
anului 1900, la Caransebeş au activat cu deosebit succes grupe de căluşari
formate din tineri civili, dar şi militari, respectiv, de soldaţii Batalionului
IV al Regimentului 43 Infanterie, iar frumosul port popular de căluşar a fost
îmbrăcat chiar şi de generalul erou Ioan Drăgălina. Spre finalul vieţii sale,
patriotul român a fost rănit în braţul stâng şi omoplat de o rafală de
mitralieră în luptele de pe Valea Jiului. Ajuns pe patul spitalului din
Bucureşti, generalul l-a întrebat pe doctor cum s-ar putea întoarce mai repede
pe câmpul de luptă, tratându-i braţul, sau prin amputarea acestuia. Medicul i-a
răspuns că ultima dintre proceduri este cea eficientă, iar eroul român a
ordonat tranşant: Taie-l, îmi va ajunge şi un singur braţ să îmi înfrâng
inamicul! Din păcate, generalul suferea şi de diabet zaharat, a făcut infecţie
generalizată în organism şi a murit. Oricum, cine l-a cunoscut în viaţă a rămas
puternic impresionat de puterea personalităţii sale. Era de o statură înaltă şi
avea o înfăţişare frumoasă, înfăţişarea clasică a bănăţeanului voinic. Ochii
lui mari și negri păreau a căuta mai întâi ceea ce este mai bun şi mai nobil în
fiinţa omenească, de aceea s-a şi putut apropia sufleteşte de cei pe care-i
conducea. Da, acestea sunt cuvintele rostite de cei care l-au cunoscut pe
generalul Ion Drăgălina!", a povestit privitor la Ioan Drăgălina, venerabilul istoric Liviu Groza, care a donat obiectele expuse Muzeului din urbea de pe Timiş şi Sebeş.
“Comemorăm o sută de ani de la
trecerea în nefiinţă a marelui erou bănăţean Ioan Drăgălina. Pentru ca ţara să arate cum este astăzi, noi, caransebeşenii, am plătit cu sânge pe câmpul de onoare,
iar astfel, avem datoria să ne omagiem eroul aici prin grija şi expoziţia reputatului
istoric Liviu Groza, cel care în anii ’60 a pus bazele înfiinţării
Muzeului din Caransebeş. Este o deosebită onoare şi cinste să îl avem alături
de noi şi să lucrăm împreună. Îi mulţumim din suflet, dorindu-i multă sănătate!” a adăugat managerul Muzeului
Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă, Adrian Ardeţ.
Tot cu această ocazie, Muzeul
Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă din municipiul de pe Timiş
şi Sebeş a găzduit şi Conferinţa Naţională “Omagiu Eroului Naţional Ioan
Drăgălina, la o sută de ani”.
Activitatea ştiinţifică a
consemnat sesiunile de comunicări susţinute de personalităţi din lumea
academică românească, printre care Ioan Păun-Otiman şi Ioan-Aurel Pop.
În continuare, acţiunile omagiale
s-au derulat la Catedrala Episcopală “Învierea Domnului”. Aici, un sobor de
preoţi a oficiat un serviciu religios de pomenire a memoriei generalului caransebeşean.
Ulterior, participanţii la
acţiunile comemorative s-au deplasat în Parcul “General Ioan Drăgălina”, la
monumentul militarului gugulan, unde s-a intonat imnul de stat, au fost rostite
scurte alocuţiuni din partea oficialităţiilor judeţene şi locale şi au fost
depuse coroane de flori şi garoafe, iar Brigada 18 “Banat” din Timişoara şi Batalionul
“General Ioan Drăgălina” din Lugoj au defilat prin faţa asistenţei.
“Oriunde am merge în România este
imposibil să nu se fii auzit de bravul nostru general Drăgălina, născut aici,
la Caransebeş. Generalul poate că este şi o stare de spirit în ceea ce priveşte
patriotismul, patriotismul fiind o noţiune pe care o folosim din ce în ce mai
puţin… Patriotismul înseamnă să îţi iubeşti familia, locul în care te-ai
născut, să îţi iubeşti oamenii alături de care trăieşti, dar mai ales, să îţi
iubeşti ţara aşa cum a făcut-o generalul Ioan Drăgălina”, a declarat deputatul cărăşean Ion Mocioalcă,
preşedintele Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională din
Parlamentul României.
“Astăzi clopotele Catedralei
Episcopale au bătut, au răsunat, pentru a comemora un bănăţean adevărat, un om
care a îndrăznit să creadă într-un vis, vis care peste câţiva ani urma să se
realizeze: România Mare. Este o onoare pentru mine, caransebeşean fiind, să
vorbesc astăzi la împlinirea a o sută de ani de la trecerea la cele veşnice a
eroului nostru, generalul Ioan Drăgălina. Este un moment important pentru oraş că păstrăm memoria unui om născut aici şi avem datoria, dar şi obiligaţia astfel, să păstrăm România mândră, suverană şi puternică”, a precizat preşedintele
Consiliului Judeţean Caraş-Severin, Silviu Hurduzeu.
Generalul Ioan Drăgălina s-a născut
la Caransebeş în data de 16 decembrie 1860, fiind descendentul unei vechi
familii de grăniceri din Banat şi a decedat la Bucureşti, la 9 noiembrie 1916,
în urma rănilor suferite în Primul Război Mondial, în Defileul Jiului, lângă
Mănăstirea Lainici.
Ioan Drăgălina a urmat clasele
primare şi cele militare la Caransebeş, iar pregătirea militară a efectuat-o la
Timişoara şi la
Academia de Război de la Viena. În anul 1887, generalul s-a alăturat Armatelor
Române, prilej cu care i s-au recunoscut gradele şi pregătirea militară. În
anul 1916 a fost comandantul Diviziei I la Turnu Severin, iar în luptele pentru
cucerirea Orşovei şi a Culoarului Timiş - Cerna soldaţii din subordine s-au
acoperit de glorie. În luna octombrie a aceluiaşi i s-a încredinţat comanda
Armatei I-a şi luptând pe front, este rănit grav, ceea ce îi va aduce, din
păcate, moartea.
Astfel, Primul Război Mondial îl
găseşte în anul 1916 pe Ioan Drăgălina în Valea Jiului, ca urmare a declanşării
unei masive ofensive germane şi austro-ungare aici, conduse de generalul Paul
von Kneussl.
În dimineaţa zilei de 11
octombrie 1916 generalul Drăgălina primeşte ordin să se deplaseze la Craiova,
unde este numit în funcţia de comandant al Armatei I. În dimineaţa zilei de 12
octombrie, generalul ia o maşină, un şofer şi doi ofiţeri și pleacă personal pe
câmpul de luptă, în recunoaştere, pentru a vorbi cu comandanţii aflaţi în
primele linii, deoarece legăturile cu unităţile înaintate erau întrerupte.
Ajunge în primele linii şi trece podul din apropierea Mănăstirii Lainici, unde
s-a spovedit şi s-a împărtăşit. La întoarcere, podul este cuprins într-un
schimb de focuri. Maşina trece în viteză pe pod prin ploaia de gloanţe, scăpând
de asediul germanilor, însă, câteva gloanţe îşi ating, totuşi, ţinta. Generalul
este rănit de două gloanţe în braţul stâng şi în omoplat. A fost transportat la
spitalul din Târgu Jiu, apoi la Craiova şi, în final, la Spitalul Militar de la
Palatul Regal din Bucureşti, unde i se amputează braţul.
Din păcate, chiar şi cu braţul
amputat, rana i s-a infectat grav, septicemia s-a instalat în organism, iar
astfel, în data de 9 noiembrie 1916, patriotul bănăţean a trecut în nefiinţă.
La funeraliile acestuia au luat parte Regele, miniştri, parlamentari, oameni de
cultură, ataşaţi militari străini în România. Este înmormântat în Cimitirul
Eroilor - Bellu Militar.
Pentru a i se cinsti memoria veşnică, în
urbea de pe Timiş şi Sebeş a fost amplasat în anul 1943 un monument din bronz,
realizat de sculptorul Mihai Onofrei, şi care reprezintă “Simbolul Unităţii
Naţionale” pentru gugulani.
Statuia este inclusă pe Lista
monumentelor istorice din judeţul Caraş-Severin cu codul CS-III-m-B-11239.
Totodată, pe faţada imobilului
unde a domiciliat generalul Ioan Drăgălina în municipiul Caransebeş, de pe
strada Ardealului, numărul 6, este amplasată o plachetă comemorativă, care
aminteşte de vitejia şi jertfa luptătorului gugulan.
Exceptând impresionantul ansamblu
monumental din municipiul din “Ţara
Gugulanilor”, patria i-a fost recunoscătoare generalului de-a lungul timpului
printr-o serie de omagii.
Astfel, în anul 1924, un sat din
judeţul Călăraşi a primit denumirea de “Drăgălina”. De asemenea, instituţia de
învăţământ preunivirsitar din oraşul Oraviţa, judeţul Caraş- Severin, poartă
numele militarului român începând cu anul 1919.
De asemenea, în semn de respect pentru eroismul său, i s-au înălţat mai multe monumente.
Primul dintre acestea este un
monument în formă de cruce, dezvelit la data de 12 octombrie 1927, şi amplasat
în Valea Jiului, pe locul unde a fost rănit generalul Drăgălina.
Mai există şi două busturi ce
amintesc de memoria luptătorului caransebeşean, respectiv, un bust din bronz,
amplasat în municipiul Lugoj, şi realizat de sculptorul Spiridon Georgescu,
monumentul fiind inclus pe Lista monumentelor istorice din judeţul Timiş cu
codul TM-III-m-B-06322, dar şi un bust din bronz pe un soclu din marmură,
amplasat pe platoul din faţa Mausoleului de la Mărăşeşti, obiectivul în cauză
fiind realizat de sculptorul Iulian Coruț în anul 1993.
Totodată, mai multe străzi din
localităţile importante ale României poartă numele bravului erou bănăţean.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu