“1 Decembrie 1918” la Caransebeş - Celebrarea “Zilei Naţionale a României” a programat ceremonii solemne şi activităţi culturale deosebite în municipiul din "Ţara Gugulanilor"

Comunitatea urbei de pe Timiş şi Sebeş a marcat cu mare fast "Ziua Naţională a României", în organizarea Primăriei Municipiului Caransebeş şi Casei de Cultură ”George Suru”.

Manifestările ocazionate de data de „1 Decembrie 1918” au debutat începând cu miezul zilei în Centrul Civic, în Piaţa „Revoluţiei”, în condiţii meteorologice nefavorabile.

Aici, a fost intonat imnul de stat, un sobor de preoţi condus de Prototopul de Caransebeş P.O. Liviu Mihai Drăgan a săvârşit o slujbă religioasă, iar oficialităţile locale au rostit scurte alocuţiuni.

Cei prezenţi au depuns ulterior flori la monumentul ”Crucea Identităţii şi Demnităţii Naţionale”, construit de români în anul 1810.

În continuare, locuitorii urbei de pe Timiş şi Sebeş au avut parte şi de o paradă dedicată „Zilei de 1 Decembrie”.

De asemenea, conducerea Administraţiei Publice Locale le-a oferit caransebeşenilor o masă de prânz tradiţională constând într-o porţie consistentă şi savuroasă de iahnie de fasole şi cârnaţi afumaţi.

Spectacolul de muzică autentică derulat sub genericul de „Cântec, joc şi voie bună”, susţinut de îndrăgiţii interpreţi de la Ansamblul Profesionist “Doina Banatului”, a fost următorul punct de atracţie al programului organizat de "Ziua Naţională a României".

Ulterior, Aula „1 Decembrie 1918” a Primăriei Caransebeș a găzduit vernisarea expoziţiilor “Caransebeşul şi Marea Unire” şi “130 de Ani de Cântec sub Steagul Reuniunii Române de Cântări şi Muzică din Caransebeş”, cu fotografii şi documente inedite din arhiva personală a reputatului istoric Liviu Groza, precum şi lansarea volumului monografic dedicat Reuniunii de Cântări şi Muzică.

De la ora 17.00, oficialităţile locale au pornit iluminatul stradal şi arhitectural specific Sărbătorilor de Iarnă.

Tot de la orele serii, sala de spectacole a Casei de Cultură “George Suru” a găzduit un concert extraordinar de colinde şi muzică clasică vieneză, creaţii Johann Strauss, în interpretarea formației “Vienna Opera Company”. Evenimentul cultural a fost onorat de participarea unor artişti muzicali de renume internaţional precum: Marco Ascani, Catarina Lal, Theodore Coresi şi Lucia Kim.

De menţionat că, pentru caransebeşeni, „Ziua Naţională a României” are o puternică semnificaţie căci aici, în urmă cu 97 de ani, s-au derulat o serie de manifestări aparte, în contextul înfăptuirii Marii Uniri.

În ziua de 25 octombrie 1918, într-un mare entuziasm, în actuala Aulă „1 Decembrie 1918” a Primăriei din urbea de pe Timiş şi Sebeş a fost ales, în unanimitate de voturi, Consiliul Naţional Român din Caransebeş. De asemenea, a fost formată Garda Naţională şi au fost desemnaţi delegaţii cu drept de vot la Marea Adunare Naţională ce urmă să aibă loc în data de 1 decembrie 1918 la Alba-Iulia.

Astfel, delegaţia plecată din "Ţara Gugulanilor" a fost cea mai numeroasă din Banat. Din acest grup au făcut parte delegaţii cu drept de vot la Marea Adunare Naţională, membrii Reuniunii Române de Cântări şi Muzică, precum şi numeroase personalităţi ale locului între care se evidenţiază episcopul Elie Miron Cristea, protopopul Andrei Ghidiu, doctorii Petru Barbu şi Cornel Corneanu, Ştefan Jianu şi Gheorghe Neamţu.

Personalitatea decisivă a acelei perioade a fost Elie Miron Cristea. Acesta s-a impus încă din tinereţe atenţiei generale şi astfel a fost ales, în decembrie 1909, Episcop al Caransebeşului. A fost hirotonit arhiereu la 3 mai 1910, fiind instalat în scaun în data de 8 mai 1910.

La Caransebeş, episcopul a desfăşurat o amplă şi riguroasă activitate de promovare a culturii naţionale. Între priorităţiile acestuia s-au evidenţiat luminarea clerului şi a poporului din eparhie, ridicarea moralului şi întărirea disciplinei preoţilor pentru dezvoltarea aşezămintelor bisericeşti, culturale şi economice. De asemenea, ierarhul a apărat şcolile confesionale româneşti din Banatul Montan de încercările Guvernului de la Budapesta de a le desfiinţa.

Pe plan naţional, s-a remarcat prin sprijinirea activă a luptei pentru emanciparea naţională a românilor transilvăneni şi participarea, alături de episcopul unit Iuliu Hossu, la evenimentul Marii Uniri, înfăptuit la 1 Decembrie 1918. Discursul ierarhului din Caransebeş la Alba Iulia a reprezentat o sinteză minuţios alcătuită din întreaga istorie de frământări, lupte şi aspiraţii ale poporului român. În finalul intervenţiei sale, Elie Miron Cristea a rostit: „Am ferma nădejde că glasul vostru unanim, şi prin voi glasul întregii naţiuni, se va concentra asupra singurei dorinţe, pe care o pot exprima în trei cuvinte: Până la Tisa! Amin!”.

Implicarea în actul „Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918” a făcut din episcopul Eilie Miron Cristea unul dintre cei mai însemnaţi lideri ai românilor transilvăneni. În continuare, în ziua de 31 decembrie 1919, Marele Colegiu Electoral al României Mari a votat în unanimitate alegerea ierarhului de la Caransebeş ca Mitropolit Primat al României. Alegerea episcopului Miron Cristea reprezenta în acea vreme un adevărat simbol al „Unirii tuturor românilor şi consfinţirea unirii politice a Transilvaniei cu România”. A doua zi, în 1 ianuarie 1920, la Palatul Regal, Regele Ferdinand a oficiat ceremonia învestirii noului mitropolit primat.

După întronizarea de la Bucureşti, Miron Cristea a revenit la Caransebeş şi a mulţumit clerului şi comunităţii de aici pentru anii deosebiţi petrecuţi în Banatul Montan. A făcut şi o donaţie semnificativă în bani episcopiei pe care a condus-o, iar fondurile au fost alocate pentru proiectul de zidire a unei noi catedrale, la ridicarea căminului studenţilor bănăţeni şi la construcţia bisericii de la Mănăstirea „Izvorul Miron”.

De adăugat şi faptul că, în anul 1910 la întronizarea sa ca Episcop al Caransebeşului, Elie Miron Cristea a dorit ctitorirea unei impresionante catedrale în urbea de pe Timiş şi Sebeş. Dorinţa avea să îi fie împlinită abia după o sută de ani, în anul 2010, odată cu târnosirea Catedralei Episcopale din Centrul Civic care poartă hramurile „Învierii Domnului” şi „Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul”.