Reputatul istoric Liviu Groza: "Reuniunea Română de Cântări şi Muzică de la Caransebeş a transmis publicului prin activităţile susţinute nobila idee de unitate naţională"

Venerabilul om de cultură îşi continuă munca intensă de cercetare şi promovare a evenimentelor istorice petrecute în Banatul Montan, pregătind un nou material pentru tipar.

Este vorba despre un volum dedicat "Reuniunii Române de Cântări şi Muzică", grup coral ce a activat cu deosebit succes la Caransebeş la finele secolului al XIX-lea şi începutul veacului următor.

Cartea va prezenta informaţii şi fotografii inedite privitoare la istoria grupului coral din perioada anilor 1867-1918.

Între figurile importante din această perioadă reprezentativă se numără profesorii Cornel Corneanu, Ştefan Velovan şi Patriciu Drăgălina, toţi aceştia fiind conducători şi îndrumători de seamă ai societăţii corale în cauză.

”Reuniunea Română de Cântări şi Muzică a fost, prin repertoriul susţinut, liantul care i-a mobilizat pe caransebeşeni pentru realizarea României Mari la 1 decembrie 1918. Repertoriul a avut un profund caracter patriotic şi popular, elocvente fiind cântecele lui Ion Vidu, prelucrările de folclor ale lui Antoniu Sequens şi motto-ul corului, care au urmărit educarea culturală a publicului în ideea unităţii naţionale”, a declarat istoricul Liviu Groza.

Astfel, fiecare dintre şedinţele şi sesiunile de pregătire ale reprezentanţilor Reuniunii Române de Cântări şi Muzică debuta cu intonarea strofei: „Lasă pieptul să răsune, Inimile să-mpreune, Care-n inimi sunteţi fraţi, Strângeţi-vă şi cântaţi”.

„În acea perioadă, la loc de frunte s-au situat schimburile culturale între localităţile Caransebeş şi Turnu Severin. Aşa se face că, în anul 1902, membrii corului de aici concertează cu mult succes în oraşul de pe malul Dunării. Tot în acel an, membrii Societăţii corale „Doina” din Turnu Severin au făcut o reprezentaţie la Caransebeş. Referitor la amploarea acestui eveniment, preşedintele Reuniunii Române de Cântări şi Muzică, Patriciu Drăgălina, îi trimite o scrisoare la Bucureşti reputatului general român Ioan Drăgălina prin care îl informează că prezenţa Societăţii corale „Doina” la Caransebeş era socotită ca o sărbătoare naţională. Mai mult, fiecare dintre concertele susţinute în cele două oraşe se încheiau cu unirea pe scenă ale celor două societăţi corale sub bagheta dirijorului Ştefan Paulian, ceea ce dădea de înţeles că prin muzica cântată se prevedea sentimentul de unitate naţională şi se anticipa actul Marii Uniri”, a mai precizat omul de cultură Liviu Groza.

De menţionat şi faptul că, lansarea amplului material de tipar dedicat "Reuniunii Române de Cântări şi Muzică" a fost precedat, cu ocazia celebrării în  anul 2016 a "Zilei Naţionale a României", de o expoziţie cu documente şi obiecte personale care le-au aparţinut membrilor acestui grup coral, precum şi de prezentarea unui volum introductiv.

Liviu Groza are venerabila vârstă de 83 de ani şi a editat în timp peste 50 de volume de specialitate privitoare la istoria Banatului Montan.

Astfel, au rezultat mai multe scrieri, între care se remarcă cele zece volume din “Restituiri Istorice”, precum şi titlurile ”Contribuţii la monografia Caransebeşului”, „Batalionul 2 Grăniceresc de Gardă din Caransebeş", „Biserica strămoşească în Banatul grăniceresc”, „Oameni care au fost”, „Legendă şi istorie în Valea Almăjului”, „Statuile din Caransebeş”, „Din amintirile unui dezertor”, „Simboluri ornamentale pe casele din municipiul Caransebeş", „Contribuţii la istoria regimentului de graniţă româno-bănăţean numărul 13 din Caransebeş”, „Lupta de la Lugoj”, „Gheorghe Bona-Un caransebeşean pe nedrept dat uitării" sau materialul intitulat „Caransebeşul şi Marea Unire”.

Mai mult, istoricul are amenajată într-una dintre încăperile imobilului unde domiciliază, o inedită expoziţie cu caracter permanent. Aceasta prezintă aspecte din viaţa reputatului scriitor şi cuprinde fotografii, documente, obiecte personale, medalii jubiliare şi decoraţiuni militare ce au fost primite în perioada de activitate.

Omul de cultură din "Ţara Gugulanilor" a aşezat central în cadrul spaţiului expoziţional o fotografie personală elocventă, iar sub aceasta crezul după care s-a călăuzit în viaţă: ”Am muncit toată viaţa ca să trăiesc şi după moartea mea”.