Arheologie și istorie în Banatul Montan – Un număr reprezentativ de cercetători din țară și străinătate și-au dat întâlnire și în acest an cu ocazia unei noi ediții a Simpozionului Internaţional ”In Memoriam - Constantini Daicoviciu”

Cea de-a XLIV-a ediţie a ”Simpozionului Internaţional de Arheologie şi Istorie In Memoriam - Constantini Daicoviciu”, cea mai longevivă sesiune de comunicări de acest gen din vestul României, a ajuns la final.

Evenimentul cultural de amploare a fost organizat în perioada 28 februarie – 2 martie 2018 de Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă din municipiul Caransebeş cu aportul Consiliului Judeţean Caraş-Severin, Ministerului Culturii și Identității Naționale și Primăriei Comunei Eftimie Murgu din Banatul Montan.

Simpozionul s-a adresat deopotrivă arheologilor, dar şi istoricilor care studiază perioada modernă şi cea contemporană.

În cadrul evenimentului ştiinţific au fost prezenți un număr reprezentativ de participanţi, istorici şi cercetători de la centre universitare din ţară şi din străinătate, din țări precum: Austria, Croația, Italia, Franța, Polonia, Serbia, Turcia, Statele Unite ale Americii, alături de specialişti de la muzee şi centre de cercetare din România.

În acest an, tema principală de discuții abordată de cercetători și invitați a facut referire la ”Circulația ideilor (pe Dunăre, mare și uscat) din Antichitate până în prezent”.

Deschiderea oficială a simpozionului a avut loc miercuri, 28 februarie 2018, în incinta Hotelului ”Roman” din stațiunea turistică Băile Herculane prin cuvântul de salut adresat participanților de gazdele manifestării, de Episcopul Caransebeșului, Preasfințitul Lucian, dar și de către oficialitățile județene, precum prefectul Matei Lupu, președintele Consiliului Județean Caraș-Severin, Silviu Hurduzeu și directorul Direcției Județene de Cultură, Liubița Raichici.

Noutatea din acest an a fost conferită de lansarea a două scrieri de specialitate precum ,,Mormintele tac'' semnat de  Johann Steiner și Doina Magheți, Editura Polirom, material prezentat de Alina Mazilu și Miodrag Milin. De asemenea, Andrei Milin și-a lansat materialul intitulat ,,Sârbii din România - Documentar și Studii despre Remodelarea Identitară'', apărut în anul 2017 la Editura Cetatea de Scaun din Suceava.

În cadrul evenimentului  au fost prezentate  un documentar și studii despre remodelarea identitară, precum și filmul ”Traian la 1900 de ani de la moarte”, producție  RAI 1, Italia, peliculă care s-a produs și în România, la Sarmizegetuza și la Drobeta Turnu Severin.

Acțiunea culturală a mai programat în zilele de miercuri, 28 februarie și joi, 1 martie, susținerea de conferințe și comunicări legate de tema dată.

Conducerea Muzeului din municipiul din ”Țara Gugulanilor” a oferit cu acest prilej Diplome de excelență tuturor colaboratorilor care au susținut, de-a lungul timpului, organizarea ”Simpozionului Internațional de Arheologie și Istorie In Memoriam - Constantini Daicoviciu”.

”Constantin Daicoviciu este considerat părintele arheologiei româneşti din Transilvania şi Banat, el fundamentând şi aducând această disciplină pe tărâm ştiinţific în Universitatea Românească inaugurată în anul 1919, la Cluj. El este cel care a fondat şi a ridicat, în rândul tinerilor români, cercetarea ştiinţifică fundamentată prin descoperirea arheologică. Noi nu am avut până la Constantin Daicoviciu o astfel de şcoală românească în Transilvania şi Banat. Şcoala românească se dezvolta dincolo de munţi, la Bucureşti, unde am avut oameni deosebiţi, care au pus bazele acestei cercetări, printre care Alexandru Odobescu şi mai târziu Vasile Pârvan. La noi, în Banat şi Transilvania, şi mai ales în zona Caransebeşului, a reuşit să introducă această ştiinţă şi să o facă foarte bine la Cluj, întrucât el este astăzi cel ce a descoperit cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, el este cel care a dezvelit pentru prima dată ruinele de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Constantin Daicoviciu ne-a lăsat o şcoală deosebit de importantă, iar acest trecut ne obligă să mergem mai departe în toată zona de vest a ţării. Asemenea manifestări ştiinţifice nu se organizează nici la Timişoara, nici la Arad, nici la Deva. Au început cei de la Muzeul din Drobeta Turnu Severin, dar nu se ridică la nivelul judeţului Caraş-Severin, al Caransebeşului”, a precizat managerul Muzeului Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă din municipiul Caransebeş, Adrian Ardeț.

Vineri, 2 martie, în ultima zi a ,,Simpozionului Internaţional de Arheologie şi Istorie In Memoriam - Constantini Daicoviciu'' a fost derulată conferința cu titlul: ,,Centenarul Unirii și Personalitățile Almăjului'', eveniment ce s-a desfășurat la Casa de Cultură ,,Doctor Ion Sârbu’’ din comuna Eftimie Murgu, precum și o excursie tematică pe traseul: Băile Herculane - Lăpușnicel (Praetorium) – Cascada Bigăr – Dalboșeț (Senatorial Roman Villa) – Morile de Apă de la Eftimie Murgu (monument UNESCO).

Sursă foto: www.facebook.com/muzeul.caransebes

Personalitățile Banatului: Istoricul și arheologul cărășean Constantin Daicoviciu a avut prin cercetările sale un rol deosebit de important în ceea ce privește păstrarea şi afirmarea identităţii noastre naţionale

Data de 1 martie 2018 marchează împlinirea a 120 de ani de la nașterea reputatului Constantin Daicoviciu, unul dintre cei mai importanţi istorici și arheologi români ai secolului trecut.

Academicianul bănățean s-a născut în anul 1898 în localitatea Căvăran, situată la aproximativ 20 de kilometri de municipiul Caransebeș, județul Caraș-Severin.

A crescut la sat, cunoscând încă de mic copil frumoasele tradiţii populare străvechi și simplitatea obiceiurilor din trecutul mediului rural bănăţean. Şcoala primară a făcut-o în localitatea natală, tatăl său, Damaschin Daicoviciu, fiindu-i dascăl. A continuat studiile secundare la Caransebeş și Lugoj. În perioada anilor 1918-1922, a studiat Filologia clasică la Universitatea „Ferdinand I”, din Cluj, iar pentru pregătirea superioară, a solicitat o bursă de studii din partea Fundaţiei culturale româneşti din Austro-Ungaria „Emanoil Gojdu”.

La Universitatea „Ferdinand I”, i-a avut ca profesori pe arheologul Vasile Pârvan, membru titular al Academiei Române din anul 1913, care a predat Istoria antică, pe Dimitrie Teodorescu, care a susţinut prelegeri de Arhelogie şi Numismatică, şi pe Emil Panaitescu la Epigrafie şi Istorie antică universală.

O importantă influență asupra studentului Constantin Daicoviciu au avut-o cursurile ţinute de Vasile Bogrea, membru corespondent al Academiei Române, care a predat cursul de Filologie clasică română şi Greacă. Astfel, sub îndrunarea acesuia, tânărul cărășean şi-a pregătit şi susţinut teza de licenţă în Filologia clasică. Tot de la dascălul său, şi-a însuşit la perfecție limba latină, putând citi și traduce din această limbă antică în româneşte, dar era capabil să ţină prelegeri şi să poarte conversații curente, elocventă fiind întreţinerea unei lungi discuţii în limba latină susținută în compania  medicului clujean Iuliu Haţieganu, la o întrunire universitară din Cluj.

Debutul lui Constantin Daicoviciu în lumea ştiinţifică a consemnat studiile publicate în „Anuarul Şcolii Române din Roma”, respectiv, „Italicii din provincia Dalmaţia” şi „Săpăturile arheologice şi cercetările la Sarmizegetusa”, materiale ce au fost apreciate de către profesori universitari, istorici şi academiciani ai vremii.

Între anii 1925-1927 a studiat la Şcoala Română din Roma, iar între 1929-1932 a întreprins o serie de călătorii de studii în Austria, Germania, Franţa, Grecia şi Ungaria. A devenit doctor în Istorie şi Arheologie în anul 1928, şi docent în anul 1932. În 1932, odată cu acordarea titlului de Doctor docent de către Universitatea „Ferdinand I” din Cluj, a fost numit conferenţiar şi i s-a încredinţat predarea cursului de Antichităţi şi epigrafie - Ştiinţa descifrării textelor antice.

Timp de 40 de ani a fost cadru didactic al Universităţii din Cluj, îndeplinind pe rând funcţiile de asistent de Istorie antică (1928), conferenţiar de Antichităţi şi epigrafie (1932-1938), profesor de Arhelogie şi Preistorie (1938-1949), decan (1940-1941), profesor de Istoria veche a României (1949-1968), dar și rector (1957-1968).

A mai ocupat și funcția de director al Muzeului de Istorie al Transilvaniei (1945-1973), director al Institutului de Istorie și Arheologie din Cluj (1949-1973), fiind desemnat membru al Academiei Române din anul 1955.

În decursul vieții, vreme de peste un deceniu (1929-1940), Constantin Daicoviciu a colaborat cu Muzeul Banatului din Timişoara şi cu Societatea de arhelogie şi istorie bănăţeană, care l-a cooptat ca membru al ei. A sprijinit eforturile istoricului Ioachim Miloia, director al Muzeului timişean, să editeze periodicul „Analele Banatului”, revistă al cărei colaborator consecvent era, acordându-i un preţios sprijin ştiinţific. La fel a procedat și când Muzeul Judeţean Caraş-Severin şi-a exprimat intenţia (în anii 1969-1970), de a înfiinţa propriul anuar muzeal denumit „Banatica”, reputatul istoric fiind atras, de asemenea, în fruntea comitetului de redacţie.

Activitatea sa științifică de cercetare s-a desfășurat în principal în domeniul arheologiei, fiind unul dintre marii specialiști în istoria veche românească, cu precădere în civilizația dacică, pe care a cercetat-o direct pe șantierele deschise la Sarmizegetusa (1924-1936), la Vețel (Micia), la Moigrad-Porolissum (1937-1938), inițiind săpături ample la Căpâlna (1939). În 1942 preia conducerea șantierului arheologic al cetăților dacice din Munții Orăștiei, reuțind scoaterea la lumină a cetăților de la Blidaru, Piatra Roșie și Grădiștea Muncelului.

Prin urmare, reprezentativa carte „Transilvania în antichitate” (1945), pe care a tradus-o în limbile franceză, germană şi latină, a rămas fundamentală în istoriografia naţională şi internaţională. Prin o argumentare axată pe izvoare istorice multiple şi extrem de edificatoare, istoricul Constantin Daicoviciu a demonstrat că elementul romanic din Transilvania antică a stat la baza complexului proces de formare a poporului român şi a limbii acestuia.

Între alte titluri de materiale de tipar ce poartă semnătura istoricului se mai regăsesc: ”Monumente inedite din Dacia” (1931), ”Problema numărului geto-dacilor” (1934), ”Sarmizegetusa et ses environs” (1944), ”Așezările dacice din Munții Orăștiei” (1951), ”Cetatea dacică de la Piatra Roșie. Monografie arheologică” (1954), ”Dacia liberă și Dacia Traiană. La Dacie libre et la Dacie Romaine” (1964), ”Severus Alexander și provincia Dacia” (1967), ”Romanitatea scitică de la Dunărea de Jos” (1971), ”Istoria României, Istoria Transilvaniei”, ”La Formation du peuple roumain et de sa langue” (1973). A colaborat la elaborarea unor volume în stăinătate: ”Histoire de la Roumanie” (1970), ”Roumanie” (1972), la care se adaugă peste 200 de studii, dintre care multe, adunate în volumul ”Dacica” (1969).

A fost deținătorul unor premii precum: Premiul Academiei Române (1932), Premiul de Stat (1950), sau Premiul „Herder” (1968).

Din punct de vedere politic, era unul dintre intelectualii agreați de către regimul comunist și a susținut poziții istoriografice naționaliste. A fost deputat în Marea Adunare Națională, numit subsecretar de stat la Ministerul Asigurărilor Sociale și Muncă din ianuarie 1947, iar din anul 1961, a fost ales membru al Consiliului de Stat sub președinția lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Constantin Daicoviciu s-a stins din viață la Cluj-Napoca în data de 27 mai 1973, în urma unui infarct miocardic.

Din acel an, satul natal Căvăran din județul Caraș-Severin poartă numele importantului istoric român.

Totodată, un institut de specialitate din cadrul Universitatii de Vest din Timişoara se numește Centrul de Studii de Istorie si Arheologie “Constantin Daicoviciu”.

De adăugat și faptul că, Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă din municipiul Caransebeş organizează în fiecare an cu sprijinul Consiliului Județean Caraș-Severin și a celorlalți colaboratori apropiați ”Simpozionul Internaţional de Arheologie şi Istorie In Memoriam - Constantini Daicoviciu''.

Evenimentul cultural de amploare se adresează deopotrivă arheologilor, dar şi istoricilor care studiază perioada modernă şi cea contemporană, atât din țară cât și străinătate.

În anul 2018, simpozionul a ajuns la cea de-a XLIV-a ediţie, derulându-se în perioada 28 februarie – 2 martie și fiind cea mai longevivă sesiune de comunicări de acest gen din vestul ţarii.

”Constantin Daicoviciu a fost unul dintre cei mai mari savanţi români care a plecat din satul Căvăran, judeţul Caraş-Severin, şi-a desăvârşit studiile la Liceul Traian Doda din Caransebeş, a urcat treptele afirmării în cadrul Universităţii din Cluj, urmând ca mai apoi să ajungă Membru al Academiilor Germană, Franceză şi Americană. A fost un ilustru profesor şi un mare om de ştiinţă, cel care a concretizat cercetările arheologice în Munţii Orăştiei, unde a fost descoperită Cetatea de Scaun a regelui Decebal. El a fost, de asemenea, cel care a început cercetările arheologice în capitala Daciei Romane, la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Este o mare personalitate, iar anul acesta, prin organizarea acestui important eveniment omagial, vrem să fim cel puţin la nivelul pe care l-am atins în anii anteriori”, a precizat managerul Muzeuluiui Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă din municipiul Caransebeş, Adrian Ardeț.

Altfel, fiul importantului academician, Hadrian, născut la data de 11 octombrie 1932 și decedat la 8 octombrie 1984, și-a dorit cu strășnicie să calce pe urmele tatălui, ceea ce s-a și întâmplat, acesta devenind un reputat arheolog și istoric român.

A obținut titlul științific de doctor în istorie, fiind profesor universitar, membru al Societății de Studii Clasice și al Uniunii Internaționale de Științe pre- și protoistorice și director al Muzeului de Istorie al Transilvaniei și al Institutului de Arheologie din Cluj-Napoca. S-a remarcat ca epigrafist, fiind specializat în istoria antichității. A depus o muncă susținută de cercetare dedicată aproape exclusiv istoriei Daciei dinainte și după cucerirea romană. Este autor a mai multor lucrări despre istoria și cultura dacilor. Hadrian Daicoviciu a obținut Premiul „Vasile Pârvan“ al Academiei Române.

”La muzeu... cu mic, cu mare!” - Sute de caransebeșeni au iesit din case la ore târzii pentru a vizita Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă, în cadrul evenimentului derulat sub genericul de "Noaptea Europeană a Muzeelor"

  Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă din municipiul de pe Timiș și Sebeș a organizat cu sprijinul Consiliului Judeţean Caraş-Severin, al Ministerului Culturii şi Comunicării din Franţa, Primăriei Constantin Daicoviciu și Reţelei Naţionale a Muzeelor din România, manifestarea denumită  ”Noaptea Europeană a Muzeelor”. 

 
  Astfel, gugulanii au putut admira mai multe expoziții tematice, iar ca și noutate, cei mai mici dintre aceștia, au asistat la un spectacol teatral ”magic”.

 
  Acțiunea culturală în cauză este una de mare amploare, desfăşurându-se atât la nivel naţional, cât şi internaţional.

 Prin urmare, doritorii au vizitat Expoziția Omagială dedicată Generalului Ioan Drăgălina la 100 de ani, Expoziţia de pictură naivă ”Mihai Vintilă”, Expoziţia ”Radu Florescu” (viața și activitatea), Expoziţia ”Noi descoperiri arheologice la Tibiscum și Balta Sărată”, Expoziţia ”Granița Bănățeană – trecut și prezent”, dar și Expoziţia de etnografie ”Etnos românesc în Munții Banatului”, toate având caracter temporar, precum și o casă tradițională și o moară veche de pe Valea Bistrei, ambele amplasate în curtea interioară a muzeului.

  
La sediul ”Rezervației Arheologice Tibiscum”, situată în satul Jupa, din apropierea municipiului Caransebeș, s-a realizat un circuit expoziţional al sitului arheologic, iar Muzeul Memorial ”Constantin Daicoviciu” din comuna cărășeană cu același nume, unde sunt expuse obicte personale ale familiei Daicoviciu și câteva descoperiri arheologice din Banatul Montan, a fost deschis până la orele nopții.

 

  Manifestarea a consemnat la orele serii și prezența pe scena din curtea interioară a Muzeului Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă din Caransebeş a unei echipe de actori din cadrul Teatrului de Vest din Reșița, care a susținut un spectacol de magie și iluzionism pentru copii.

  
Mai mult, atmosfera de sărbătoare a fost completată cu muzică de toate genurile, dar şi cu tarabe de unde doritorii au putut achiziționa tradiţionalii mici românești.

  
”Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă a organizat acest eveniment de anvergură internațională în urma colaborării cu Ministerul Culturii şi Comunicării din Franţa, în ideea promovării patrimoniului autentic și a istoriei Banatului Montan. Noutatea acestei ediții a fost punerea în scenă a unui spectacol de teatru și magie pentru copii, de către Teatrul de Vest din Reșița. Cei mici, peste 250 la număr, s-au bucurat de prestația actorilor, creându-se o strâmtă legătură între ei și artiști. De asemenea, specialiștii din cadrul instituției de cultură cărășene au prezentat publicului, între altele, și o expoziție deosebit de reprezentativă de costume tradiționale de pe Valea Timișului, Valea Carașului, Valea Bistrei și Clisura Dunării. La final, putem afirma că, manifestarea a fost o reușită, dovadă fiind numărul mare de copii și adulți care ne-au călcat pragul”, a afirmat referentul de specialitate din cadrul muzeului, Cristina Borlovan. 

  
De menționat și faptul că, ”Noaptea Europeană a Muzeelor” de la Caransebeș a ajuns anul acesta la cea de-a XIII-a ediţie, intrarea la eveniment fiind liberă pentru toți participanții.

Venerabilul istoric caransebeşean Liviu Groza: ”Am muncit toată viaţa ca să trăiesc şi după moartea mea”

Reputatul om de cultură Liviu Groza împlineşte în data de 10 iulie respectabila vârsta de 83 de ani de viaţă.

Pe parcursul acesteia, a dus o intensă muncă de cercetare şi promovare a evenimentelor istorice petrecute în Banatul Montan.

Omul de cultură s-a născut la Caransebeş în data de 10 iulie 1932 şi a absolvit Liceul “Traian Doda” în anul 1951. În tinereţe, şi-a dorit să ajungă medic chirurg însă, vremurile i-au fost potrivnice pentru împlinirea acestor năzuinţe, fiind nevoit să îmbrăţişeze meseria armelor. A fost un ofiţer conştiincios al Armatei Române, dar neîmpăcat cu gândul că nu s-a realizat profesional aşa cum ar fi dorit.

Liviu Groza i-a cunoscut îndeaproape pe academicianul arheolog Constantin Daicoviciu şi pe profesorul universitar doctor Radu Vulpe, care i-au călăuzit primii paşi spre pătrunderea tainelor istoriei. Ulterior, acesta a urmat cursurile Şcolii de Ofiţeri de la Sibiu şi ale Facultăţii de Istorie, fapt ce l-a ajutat să se consacre studiului în domeniul istoriei militare. A activat la Garnizoana Caransebeş până în anul 1987, când a trecut în rezervă.

În anul 1989 Liviu Groza a avut prilejul să ducă o intensă activitate de cercetare la Arhivele de Război din Viena. A studiat cu acest prilej o serie de documente referitoare la istoria militară a Banatului pe care le-a publicat în scrierile sale, între care un loc aparte îl ocupă cele zece volume sugestiv intitulate „Restituiri Istorice“. A ţinut numeroase expuneri în cadrul unor simpozioane, conferinţe, interviuri la radio şi televiziune şi a colaborat la diverse reviste din ţară şi străinătate, unde a publicat peste o sută de articole de specialitate. Colaborarea cu istorici de prestigiu precum Hadrian Daicoviciu, Ioan Piso, Gheorghe Lazarovici, Doina Benea, Costin Feneşan, Valeriu Leu, Constantin Pop şi încă mulţi alţii, i-a fost benefică pentru clarificarea unor probleme mai puţin cunoscute în istoria militară a Banatului.

 De asemenea, de un mare ajutor i-a fost colaborarea cu cercetătorii Triţu Măran şi Alexander Krischan din Viena şi cu doctorul Rainer Egger, directorul Arhivelor de Război din capitala Austriei, care i-au pus la dispoziţie documente de o inestimabilă valoare.

Pentru întreaga sa activitate, Liviu Groza a fost distins de mai multe instituţii şi organizaţii cu diplome de excelenţă.

Comunitatea caransebeşeană i-a conferit titlul de “Cetăţean de Onoare”, precum şi Consiliul Judeţean Caraş-Severin. De asemenea, omul de cultură a mai fost recompensat cu distincţii similare şi în localităţile Reşiţa, Orşova, Băile Herculane, Obreja, Eftimie Murgu şi Sacu.

Cea mai recentă recompensă, constând într-o medalie jubiliară, a venit la începutul lunii iulie a anului în curs din partea Episcopiei Caransebeşului, cu ocazia aniversării a 150 de ani de la înfiinţare.

Liviu Groza, asiduu cercetător al trecutului urbei gugulane, s-a consacrat în timp prin cercetarea efectuată şi totalitatea volumelor de specialitate editate, peste 50 la număr, ca principalul istoric din Banatul Montan.

Astfel, au rezultat mai multe scrieri de specialitate, între care se remarcă cele zece volume din “Restituiri Istorice”, precum şi titlurile ”Contribuţii la monografia Caransebeşului”, „Batalionul 2 Grăniceresc de Gardă din Caransebeş", „Biserica strămoşească în Banatul grăniceresc”, „Oameni care au fost”, „Legendă şi istorie în Valea Almăjului”, „Statuile din Caransebeş”, „Din amintirile unui dezertor”, „Simboluri ornamentale pe casele din municipiul Caransebeş", „Contribuţii la istoria regimentului de graniţă româno-bănăţean numărul 13 din Caransebeş”, „Lupta de la Lugoj”, „Gheorghe Bona-Un caransebeşean pe nedrept dat uitării" sau materialul intitulat „Caransebeşul şi Marea Unire”.

De precizat şi faptul că, venerabilul Liviu Groza a amenajat recent într-una dintre încăperile imobilului unde domiciliază, o inedită expoziţie cu caracter permanent. Aceasta prezintă aspecte din viaţa reputatului scriitor şi cuprinde fotografii, documente, obiecte personale, medalii jubiliare şi decoraţiuni militare ce au fost primite în perioada de activitate.

Omul de cultură a aşezat central în cadrul spaţiului expoziţional o fotografie personală elocventă, iar sub aceasta crezul după care s-a călăuzit în viaţă: ”Am muncit toată viaţa ca să trăiesc şi după moartea mea”.

„Cu mândrie de bănăţean adevărat, pot să spun cu bucurie şi mulţumire în suflet că la împlinirea acestor ani de viaţă, mi-am îndeplinit crezul pe care l-am urmat cu sfinţenie. De asemenea, nu credeam că, expoziţia mea personală va avea un efect atât de strălucit în rândul prietenilor şi cunoscuţilor, căci, foarte mulţi dintre doritori vin să o vadă”, a declarat Liviu Groza în preajma aniversării respectabilei vârste de 83 de ani.

Mărturii istorice la Caransebeş - Reputatul om de cultură Liviu Groza a organizat o expoziţie personală ce prezintă aspecte deosebit de importante privitoare la viaţa şi activitatea sa

Venerabilul Liviu Groza a amenajat într-una dintre încăperile imobilului unde domiciliază o inedită expoziţie cu caracter permanent. Aceasta prezintă aspecte din viața reputatului scriitor şi cuprinde fotografii, documente, obiecte personale, medalii jubiliare şi decoraţiuni militare ce au fost primite în perioada de activitate.

Un loc aparte pentru cunoscutul istoric îl ocupă panoul cu fotografii înfăţişându-i pe medicii care l-au operat pe cord deschis în urmă cu 11 ani.

”Ţin să menţionez că posed trei certificate de naştere. Primul mi-a fost dat la naștere, al doilea mi l-a oferit profesorul universitar doctor Marian Gaşpar odată cu buletinul de externare de la Institutul de Boli Cardiovasculare ”Pădurea Verde” din Timişoara iar cel de-al treilea mi s-a oferit recent de către doctorul Mihai Ghimboaşă de la Spitalul Municipal de Urgenţă din Caransebeş, care mi-a purtat o grijă părintească să mă readucă la viaţă”, a declarat venerabilul istoric din urbea de pe Timiş şi Sebeş, acesta acuzând probleme grave de sănătate în ultima perioadă.

De asemenea, se remarcă în mod deosebit panoul cu fotografii realizate împreună cu edilul-şef al urbei gugulane, Marcel Vela.

”Un panou cu fotografii la care țin foarte mult prezintă personalitățile care m-au vizitat de-a lungul anilor la domiciliu, precum Ministrul Tineretului şi Sportului Gabriela Szabo, caricaturistul Ştefan Popa Popas şi scriitorii Cornel Ungureanu și Costin Feneşan. Cu durere în suflet am expus şi un panou cu instantaneele celor plecaţi în eternitate precum academicienii Constantin Daicoviciu şi Hadrian Daicoviciu, mitropolitul Nicolae Corneanu şi profesorul universitar Dimitrie Cioloca”, a precizat Liviu Groza.

Reputatul istoric a aşezat central în cadrul spațiului expozițional o fotografie personală elocventă, iar sub aceasta crezul după care s-a călăuzit în viață: ”Am muncit toată viaţa ca să trăiesc şi după moartea mea!”.

Tot la loc central, pe o masă, este plasată scrisoarea trimisă de regretatul colaborator din Viena, doctorul Alexander Khrisan.

Între obiectele personale expuse se regăsesc: o busolă, un binoclu, un curbimetru precum şi alte materiale ce amintesc de perioada când istoricul îmbrăca haina militară.

”Am ţinut să organizez această expoziţie pentru a rămâne posterităţii şi sper să fie un imbold veritabil pentru generaţia care mă urmează”, a mai declarat cunoscutul istoric din urbea de pe Timiş şi Sebeş, Liviu Groza. 

De adăugat şi faptul că, reputatul om de cultură are venerabila vârstă de 83 de ani de viaţă. Pe parcursul acesteia, Liviu Groza a dus o intensă muncă de cercetare în ceea ce priveşte evenimentele istorice petrecute în zona municipiului Caransebeş. Astfel, au rezultat mai multe scrieri de specialitate, între care se remarcă cele 10 volume din “Restituiri Istorice”, precum şi titlurile ”Contribuţii la monografia Caransebeşului”, „Batalionul 2 Grăniceresc de Gardă din Caransebeş", „Biserica strămoşească în Banatul grăniceresc”, „Oameni care au fost”, „Legendă şi istorie în Valea Almăjului”, „Statuile din Caransebeş”, „Din amintirile unui dezertor”, „Simboluri ornamentale pe casele din municipiul Caransebeş", „Contribuţii la istoria regimentului de graniţă româno-bănăţean numărul 13 din Caransebeş”, „Lupta de la Lugoj”, „Gheorghe Bona-Un caransebeşean pe nedrept dat uitării" sau materialul intitulat „Caransebeşul şi Marea Unire”.