La pedalat și alergat, în “Ţara Gugulanilor” – Aproape o sută de ciclişti şi atleţi deosebit de pregătiți din vestul României, și nu numai, s-au aliniat la startul celei de-a III-a ediţii a evenimentului sportiv outdoor “Gugu Trail Race & MTB”, derulat în comuna cărășeană Bucoşniţa

 Acţiunile de promovare a mişcării în natură, a unui stil de viaţă sportiv, şi de solidaritate cu mediul înconjurător din frumoasa zonă naturală a “Ţării Gugulanilor”, au continuat în vecinătatea urbei de pe Timiş şi Sebeş.

 Teritoriul administrativ al comunei Bucoşniţa din judeţul Caraş-Severin, localitate aflată la 15 kilometri de municipiul Caransebeş, a găzduit cea de-a III-a ediție a competiţiei outdoor “Gugu Trail Race & MTB”.

 Prin urmare, cicliştii și atleții din Banat, și nu numai, au avut ocazia să îşi demonstreze abilităţile specifice la ghidonul bicicletelor lor, dar și în probele de alergare montană.

 Evenimentul derulat la poalele Dealului ”Gugu”, de 484 metri altitudine, a cuprins următoarele probe distincte: “Mountain Bike” şi Semimaratonul Gugulanilor ”Cristian Nemeș” pe o distanţă de 21 kilometri, și “Crosul Gugulanilor” – 13,5 kilometri, cu o diferență de nivel de aproximativ 290 metri și o altitudine maximă de 480 metri.

 Traseele pe care s-au desfăşurat probele concursului a fost format din drumuri publice asfaltate, poteci turistice amenajate şi neamenajate, pante cu înclinare mare, zone accidentate, pajişti, păduri şi tăieturi.

 Cei mai mici dintre gugulani s-au întrecut în alte trei probe, în funcție de vârstă, întreceri ce au avut loc pe străzile de pe teritoriul comunei cărășene.

 Manifestarea dedicată rutieriştilor pe două roţi şi atleţilor s-a bucurat de participarea a aproape o sută de sportivi temerari din București și judeţele Timiş, Mehedinţi, Bihor, Arad, Hunedoara, şi bineînţeles, Caraş-Severin.

 Nici în acest an, organizatorii competiţiei “Gugu Trail Race & MTB” nu au perceput sportivilor taxe de participare la eveniment, acesta având şi un scop caritabil în vederea atragerii de fonduri pentru ajutorarea copiilor defavorizaţi susţinuţi de Asociaţia “Ajutorul Copiilor pentru Viaţă” din Caransebeş.

 La final, cei mai buni au fost: Alina Preda și Ionut Măran la ”Semimaratonul Gugulanilor”, Adina Ursu și Eduard Socol la ”Crosul Gugulanilor”, precum și Adriana Klein și Alexandru Belgiu, la proba ”MTB”.

 Toţi câştigătorii celor trei probe de concurs au fost recompensaţi cu diplome, trofee şi mult râvnitele medalii. Mai mult, participanții și colaboratorii evenimentului au putut servi prin grija organizatorilor porții consistente de gulaș la ceaun, fructe și băuturi răcoritoare.

 ”Iată, a venit și ziua derulării concursului, iar astfel, pentru cei din localitate, Bucoșnița, a devenit pentru o zi capitala Țării Gugulanilor. Doresc să le mulțumesc copiiilor din Asociația Ajutorul Copiilor pentru Viaţă, care au organizat și administrat competiția sportivă prin realizarea medaliilor de participare, confecționarea trofeelor de premiere, curățarea, amenajarea, marcarea traseelor pe unde s-au desfășurat probele, dar cel mai greu a fost în ziua concursului prin asigurarea punctelor de alimentare în teren, precum și în zona de start-sosire. Totodată, vreau să le mulțumesc tinerilor din Asociaţia Sim.Ţim la fel şi Clubul Impact Vox, coordonați de doamnele Simona Țimonea si Mihaela Pral, care ne sunt alături încă de la prima ediție, prin asigurarea zonei de start- sosire și la punctele de hidratare, dar și prin menținerea unei atmosfere foarte plăcute pentru participanți. Nu în ultimul rând, țin să le mulțumesc celor ce au făcut donații pentru copiii nevoiași din cadrul asociației, iar, cu ajutorul lor, și aceștia vor avea un start bun în noul an școlar. Altfel, la linia de start s-au aliniat aproximativ 100 de concurenți veniti aproape din toată țara. Am avut sportivi din Chișineu Criș,  București și foarte mulți din județele vecine. La proba de MTB am  avut onoarea să participe pentru a doua oară sportivul legitimat la Dinamo – Alexandru Belgiu din Orșova, care în urmă cu o săptămână a urcat pe podium la Campionatul Național. Cel mai mic participant la proba de MTB a fost sportivul din Caransebeș Joița Andrei în vârstă de 14 ani. La proba de Semimaraton  am avut plăcerea să ia startul sportivul Ionuț Măran , un bun prieten, din localitatea Jena, supranumit Ghepardul din Banat. Cei mai mici alergatori au fost Pîzlea Kato Adrian de 3 ani din Timișoara și Brecica Eugenia Mihaela în vârstă de 4 ani din Caransebeș. Felicitări tuturor pentru implicare și mult succes în continuare!”, a adăugat coordonatorul principal al acţiunii, Marian Constantin Petruţa Iovanovici.

 Evenimentul sportiv “Gugu Trail Race & MTB” a fost organizat prin implicarea directă a iubitorului de natură şi sport caransebeşean, Marian Constantin Petruţa Iovanovici, cu sprijinul Primăriei şi Consiliului Local Bucoşniţa, precum şi cu aportul partenerior: Asociaţia “Ajutorul Copiilor pentru Viaţă”, Direcția Județeană pentru Sport și Tineret, Serviciul de Ambulanță, Direcția Silvică Caraș-Severin, Serviciul Judeţean “Salvamont”, dar şi cu sprijinul tinerilor voluntari de la Asociaţia "MTB", Asociaţia "Sim.Ţim la fel" şi Clubul "Impact Vox" din municipiul din “Ţara Gugulanilor”.

 Totodată, concursul a beneficiat și de implcarea sponsorilor de la societățile ”Linia de Sosire” din Timișoara, ”Herbalife”, ”Emiliano Vest” și ”Medianet” din Caransebeș.

Fotoreporter: Mihaela Pral

Sursă foto: https://www.facebook.com/adinadianas/

Adevăruri istorice la Caransebeș - Ieruga sau ”Canalul Morilor” a reprezentat în urmă cu mai bine de un secol un reper deosebit de important pentru localitate, atât din punct de vedere economic, cât și ca atracție peisagistică

  Ieruga sau ”Canalul Morilor” a constituit un obiectiv de bază al rețelei hidrografice din Caransebeș, care a condus la o dezvoltare economică semnificativă a localității în urmă cu peste o sută de ani.

  Cursul de apă care parcurgea inclusiv Centrul Civic nu mai există, iar, în prezent, albiile secate ale acestuia îndeplinesc rolul de canalizare urbană, fiind acoperite cu plăci de beton și pământ.

   Din punct de vedere istoric, Ieruga, o abatere a Râului Sebeș, este menționată în acte documentare încă din anul 1581 sub denumirea de ”Apa Monachilor”.

  Începând cu finele secolului al XVIII-lea și continuându-se cu secolul al XIX-lea, la Caransebeș devine o tradiție construirea de mori și folosirea apei Ierugii în scopuri economice.

  Prin urmare, odată cu anul 1889, trei industriași ai locului, respectiv, Schmit, Dachler și Perlfdoter, au construit aici Uzina Electrică, aceasta fiind la data inaugurării prima microhidrocentrală din România.

  Obiectivul aproviziona cu energie electrică fabricile întreprinzătorilor, fosta Vila ”Bellavista” și Crucea din lemn de pe Muntele Mic, construită de Societatea de Tramvaie din Timișoara.

  ”Zona Uzinei Electrice era în acea vreme un parc deosebit, cel de-al doilea loc de atracție și promenadă pentru caransebeșeni. Primul loc era bineînțeles, Parcul Teiuș, iar, oamenii mergeau deseori la orele serii în apropierea podului de lemn de pe Râul Sebeș să admire de la distanță Crucea iluminată de pe Muntele Mic. De asemenea, Parcul Uzinei Electrice era apreciat de localnici și datorită cascadei de pe Ierugă cu o cădere a apei de aproape cinci metri și care punea în funcțiune mecanismele de producere ale energiei electrice. Nu în ultimul rând, pe lângă zbuciumul apelor învolburate, oamenii mai erau impresionați de mediul ambiant și de frumusețea arborilor din zonă”, a afirmat privitor la acest subiect regretatul istoric bănățean Liviu Groza, trecut la cele veșnice în data de 23 septembrie 2017.

  Uzina a fost dotată în următorii ani cu motoare Diesel pentru stimularea creșterii producției de energie electrică, iar astfel, a devenit mult mai eficientă, alimentând principalele străzi ale orașului din Banatul Montan.

  Totodată, în amonte de acest obiectiv a fost construit un dig care reglementa debitul apei Ierugii pentru a fi constant.

  Mai mult, în aval de microhidrocentrală, în zona actuală a străzii Târgului, a fost construită o altă amenajare hidrotehnică menită să controleze debitul de apă care continua spre zona urbană. Prin aceasta, autoritățile vremii au dorit ca apa să fie utilizată corespunzător pentru economia orașului și să nu existe riscul inundării curților și grădinilor oamenilor de aici.

  Pe traseul dintre Uzina Electrică și Centrul Civic al orașului se aflau mai multe mori de apă între care ”Moara Episcopească” și ”Moara Hartl”, situate în vecinătatea Catedralei istorice cu hramul ”Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”.

  ”La finalul secolului al XIX-lea, în fața Morii Hartl exista o baltă mare numită Ștrandul Copiilor unde se scăldau micii caransebeșeni alături de gâște și rațe. Unii dintre copii, cei mai hazlii, încercau să prindă pește, iar, cei mai norocoși dintre aceștia chiar reușeau să aibă capturi”, a precizat regretatul Liviu Groza.

  Ieruga își urma traseul prin zona unde se află astăzi Grădina de Vară ”Arcade”, aici aflându-se o altă moară denumită ”Maingast”.

  ”Canalul Morilor” ajungea în dreptul șoselei principale spre Ardeal, la actuala stradă Mihai Viteazul, și continua pe sub drumul în cauză, urmând întreg traseul străzii Vasile Alecsandri din prezent.

  În anul 1891, odată cu demararea lucrărilor de sistematizare din Centrul Civic, sunt construite peste Ierugă trei poduri în zona din fața unde se află astăzi Primăria Municipiului Caransebeș. Clădirea administrativă în cauză era să fie inaugurată în anul 1903.

  Ieruga continua prin dreptul fostei Case a Pompierilor, situată vizavi de Biserica Romano-Catolică. Ca și element inedit, trebuie menționat faptul că, imobilul pompierilor voluntari fiind construit din lemn, a luat din nefericire foc, iar astfel, în urma unui incendiu de proporții, cu toate intervențiile de rigoare, a ars complet și a dispărut la începutul secolului XX.

  În locul unde se intersectează astăzi străzile Vasile Alecsandri, fostă Canalului, și Tribunalului, apele Ierugii puneau în funcțiune Fabrica de Cherestea ”Munc”, incendiată secolul trecut de legionari datorită faptului că proprietarul era de etnie iudaică. Locuința familiei Munc se afla în locația actualei Grădini de Vară ”Ava”, iar birourile administrative ale societății se găseau în casa de la colțul străzilor Libertății și Tribunalului, imobil unde a domiciliat reputatul istoric Liviu Groza.

  Mai departe, Ieruga trecea pe sub un podeț în dreptul străzii Libertății și continua pe strada Teiușului.

  ”Strada Teiușului reprezenta la acea vreme o revelație, admirată și unanim apreciată de caransebeșeni. Pe ambele albii erau sălcii pletoase, iar multe dintre crengile acestora aplatizau, se scăldau în Ierugă și parcă plângeau, făcând corp comun cu susurul apelor. Apele erau atât de curate și nu existau niciun fel de gunoaie deversate, iar, dacă mergeai în locul de deversare în Râul Timiș, chiar puteai să bei apă potabilă din Canalul Morilor”, a mai adăugat regretatul om de cultură privitor la acest subiect, cu o lună înainte de trecerea sa în eternitate.

  La capătul străzii Teiușului mai existau în urmă cu un veac un abator, alte două mori, patru cazane de țuică și fabrica de gheață a orașului.

  În fine, Ieruga se revărsa în Râul Timiș în locul unde se află în prezent vechiul pod de fier, din apropierea pasajului Nicolae Bălcescu.

  Frumusețea și pitorescul ”Canalului Morilor” au încetat să mai existe începând cu anul 1956, când autoritățile vremii au decis să dezvolte zonele traversate de ape conform arhitecturii socialiste și au acoperit cu plăci de beton acest obiectiv boem. Prin urmare, au dispărut și morile, podurile, dar și salciile ornamentale.

  După Revoluția din Decembrie 1989, Municipalitatea a avut o tentativă palidă să redea Caransebeșului farmecul și rafinamentul de altădată.

  Astfel, în urmă cu mai mulți ani, s-a intenționat decopertarea unei porțiuni din Ierugă în zona Centrului Civic, cu amenajarea de poduri din fier forjat, mobilier urban și alte elemente decorative specifice.

  Însă, din păcate, din motive mai mult sau mai puțin obiective, inițiativa în cauză nu s-a mai concretizat și a rămas în stadiul de proiect edilitar abandonat.

Eveniment sportiv în “Ţara Gugulanilor” – Aproape o sută de ciclişti şi atleţi din vestul României s-au aliniat la startul celei de-a II-a ediţii a competiţiei outdoor “Gugu Trail Race & MTB”, derulată în comuna Bucoşniţa

 Acţiunile de promovare a mişcării în natură, a unui stil de viaţă sportiv, şi de solidaritate cu mediul înconjurător din frumoasa zonă naturală a “Ţării Gugulanilor”, au continuat în vecinătatea municipiului de pe Timiş şi Sebeş.

 Teritoriul administrativ al comunei Bucoşniţa din judeţul Caraş-Severin, localitate aflată la 15 kilometri de municipiul Caransebeş, a găzduit cea de-a II-a ediție a competiţiei outdoor “Gugu Trail Race & MTB” 2017.

  Prin urmare, cicliştii din Banat, şi nu numai, au avut ocazia să îşi demonstreze abilităţile specifice la ghidonul bicicletelor lor, iar atleții, unii sosiți acasă chiar și de peste hotare, s-au întrecut în probe de alergare montană.

  Evenimentul derulat la poalele Dealului ”Gugu”, de 484 metri altitudine, a cuprins următoarele probe distincte: “Mountain Bike” şi Semimaratonul Gugulanilor ”Cristian Nemeș” pe o distanţă de 22 kilometri, cu o diferență de nivel de aproximativ 580 metri și o altitudine maxima de 580 metri, și “Alergare Cros: Rages Run” - 12 kilometri, cu o diferență de nivel de aproximativ 290 metri și o altitudine maximă de 480 metri. 

  Traseele pe care s-au desfăşurat probele concursului a fost format din drumuri publice asfaltate, poteci turistice amenajate şi neamenajate, pante cu înclinare mare, zone accidentate, pajişti, păduri şi tăieturi.

  Proba copiilor s-a desfășurat în centrul localității pe un traseu de 400 metri, pentru copiii cu vârsta până la 12 ani, iar cei cu vârsta cuprinsă între 12 și 16 ani au alergat 800 de metri.
           
  Manifestarea dedicată rutieriştilor pe două roţi şi atleţilor s-a bucurat de participarea a aproape o sută de sportivi din judeţele Timiş, Mehedinţi, Arad, Hunedoara, şi bineînţeles, Caraş-Severin.

  Organizatorii competiţiei “Gugu Trail Race & MTB” nu au perceput sportivilor taxe de participare la eveniment, acesta având şi un scop caritabil în vederea atragerii de fonduri pentru ajutorarea copiilor defavorizaţi susţinuţi de Asociaţia “Ajutorul Copiilor pentru Viaţă” din Caransebeş.

  În clasamentul ”Open”, la categoria ”Cros”, primele locuri le-au revenit Danielei Vasiloanca și lui Nicu Ștefan Diaconu. Locurile I la categora “Mountain Bike” au fost adjudecate de Lavinia Moraru și Ovidiu Pintican, iar categoria ”Semimaraton” a fost câștigată de Alina Preda și Viktor Manoilă. 

  La final, toţi câştigătorii celor trei probe de concurs au fost recompensaţi cu diplome, trofee şi mult râvnitele medalii. Mai mult, participanții și colaboratorii evenimentului au putut servi prin grija organizatorilor porții consistente de gulaș la ceaun și băuturi răcoritoare.

  “Ne dorim să promovăm mişcarea în aer liber, în natură, un mod de viaţă sănătos şi această zonă minunată din vecinătatea comunei Bucoşniţa. Sperăm ca evenimentul nostru să fie un imbold pentru tineri şi îi invităm la sport, alături de noi. De asemenea, mesajul pe care îl transmitem se referă la protejarea şi ocrotirea mediului înconjurător. Evenimentul a fost un succes, iar astfel, ne bucurăm că am reuşit să strângem şi fonduri pentru copiii din Caransebeş ce provin din familii cu un trai mai dificil. Mulţumesc tuturor pentru implicarea în buna desfăşurare a acestei competiţii, îi felicit pe toti cei ce au participat, le doresc spor la antrenamente în continuare și le mulțumesc din suflet celor ce s-au implicat în realizarea acestei competiții, sponsori, voluntari, copii și prieteni! Nu în ultimul rând, țin să le mulțumesc celor ce au făcut donații pentru copiii nevoiași din cadrul asociației, iar, cu ajutorul lor, și aceștia vor avea un start bun în noul an școlar. Astfel, localitatea Bucoșnița, putem spune, că, pentru o zi, chiar a devenit capitala Țarii Gugulanilor!”, a precizat coordonatorul acţiunii, Marian Constantin Petruţa Iovanovici.

  ”Principalul scop al concursului este mișcarea în aer liber, practicarea sportului pentru o viață sănătoasă, dar și promvarea comunei noastre. Traseele probelor, marcate de băieții din Grupul MTB, s-au desfășurat prin satele Bucoșnița și Petroșnița, cu urcare la Mănăstirea Petroșnița și coborâre în Valea Cernețului, dar și cu traversarea Dealului Gugu în Valea Bucoșnița. Le mulțumim tuturor participanților și colaboratorilor pentru implicare!”, a adăugat primarul comunei gugulane, Vichente Suru.

  Evenimentul sportiv “Gugu Trail Race & MTB” a fost organizat prin implicarea directă a iubitorului de natură şi sport caransebeşean, Marian Constantin Petruţa Iovanovici, cu sprijinul Primăriei şi Consiliului Local Bucoşniţa, precum şi cu aportul partenerior: Asociaţia “Ajutorul Copiilor pentru Viaţă”, Serviciul Judeţean “Salvamont” Caraş-Severin, dar şi cu sprijinul tinerilor voluntari de la Asociaţia "MTB", Asociaţia "Sim.Ţim la fel" şi Clubul "Impact Vox" din municipiul din “Ţara Gugulanilor”. 

  Totodată, concursul a beneficiat și de implcarea sponsorilor de la societățile ”Linia de Sosire” din Timișoara, ”Emiliano Vest” și Hotel ”Palace” din Caransebeș.

Fotoreporter: Iasmina Iovănescu
Fotoreporter: Maria Buliga
Fotoreporter: Cristian Cornian

Parcul ”Teiuș”, între strălucire și decădere - Principala zonă de agrement din municipiul Caransebeș și-a pierdut parfumul, farmecul și rafinamentul de odinioară

   Pitoreasca Zonă de agrement ”Teiuș” din municipiul Caransebeș continuă să se deprecieze treptat datorită dezinteresului, neimplicării și neputinței factorilor abilitați să intervină în ceea ce privește conservarea și punerea cu adevărat în valoare a acestui important obiectiv istoric și turistic.

   Zona a fost declarată Stațiune climaterică în anul 1933, fiind un cunoscut reper turistic, de agrement și de recreere, nu doar în țară, cât și în statele învecinate.

   În prezent, doar o mică parte dintre elementele existente aici mai amintesc de dezvoltarea turistică și strălucirea Teiușului de odinioară.

   Din punct de vedere istoric, prima atestare documentară a Teiușului sub actuala denumire se regăsește la jumătatea secolului al XV-lea. În acea perioadă, dealurile de aici erau dominate de vegetație sălbatică, arbori precum tei, fag, pin și carpen, dar existau și câteva sălașe cu suprafețe destinate agriculturii.

   La jumătatea secolului al XVI-lea, începând cu anul 1551, aici a existat o celebră şi impresionantă podgorie de viţă de vie, terenul în cauză fiind foarte fertil, iar clima extrem de propice. Vinul produs la Caransebeş era deosebit de apreciat chiar şi la Viena, capitala Imperiului Austriac. Industria viticolă a dăinuit timp de peste trei sute de ani. În anul 1865 tradiţia respectivă s-a încheiat brusc în urma unui atac de filoxeră, aceasta fiind o insectă parazită foarte mică, cu aripi străvezii, mult mai lungi decât corpul, care distruge frunzele şi rădăcinile soiurilor de viţă nobilă. Odată compromis terenul din actualul Parc “Teiuş”, viticultorii s-au văzut în situaţia să nu mai poată cultiva aici viţa de vie de soi. Ulterior, din păcate, au fost nevoiţi să renunţe la această activitate.

   Chiar și astfel, Teiușul continuă să se dezvolte începând cu finele secolului al XIX-lea, fiind construite imobile și obiective destinate agrementului și relaxării. Zona conferea avantaje multiple asupra sănătății omului precum aerul puternic ionizat, răcoros și curat, cu o bogată concentrație de ioni negativi, proprietățile curative ale apelor Râului Timiș și puritatea izvoarelor cu apă potabilă, cristalină, existente aici. Toate aceste elemente acționau favorabil, în principal, asupra afecțiunilor cardio-vasculare, circulatorii și hipertensiunii arteriale, în toate anotimpurile anului.

  “Apele Râului Timiş care traversează Parcul Teiuş erau deosebit de apreciate în perioada de la începutul secolului XX, căci aveau proprietatea de ameliorare a bolilor reumatice, iar caransebeşenii de toate vârstele veneau în număr mare la scăldat aici”, a afirmat privitor la acest subiect regretatul istoric bănățean Liviu Groza, trecut la cele veșnice în data de 23 septembrie 2017.

   Și după anul 1900, aerul curat, cu puternic miros de tei, precum și celelalte efecte binefăcătoare ale zonei, i-au îndemnat pe localnici și pe personalitățile culturale ale vremii să își construiască reședințe în această zonă. Exemplul cel mai elocvent este cel al Episcopului Caransebeşului, Elie Miron Cristea, devenit în urmă cu aproape o sută de ani Mitropolit Primat al României, datorită implicării sale decisive în actul „Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918”, şi numit, în anul 1938, prim-ministru al Guvernului ţării de către Regele Carol al II-lea. De asemenea, cel mai reprezentativ pictor portretist român, reputatul Corneliu Baba, obișnuia să creeze într-un atelier situat într-un imobil de pe o stradă ce îi poartă astăzi numele.

   Zona de agrement ”Teiuș” continuă să se dezvolte și în perioada interbelică, atingându-și apogeul în anul 1933, când a fost declarată Staţiune climaterică. În acel an conducerea Primăriei din localitate a trimis către autorităţile centrale ale vremii o petiţie privitoare la beneficiile climaterice și obiectivele turistice ale zonei, iar actul a primit aviz favorabil.

   În perioada respectivă, aici existau două terenuri de tenis de câmp, ştrand cu cabine, plajă şi bărci de închiriat, locuri de joacă pentru copii, piste amenajate adecvat pentru bob, săniuș şi schi, precum şi două patinoare, activităţile sportive și de recreere derulându-se atât în sezonul cald cât şi în cel rece.

   Tot atunci, Halta feroviară ”Teiuș” devenea gară, iar în stație opreau absolut toate trenurile de călători, cu turiști din țară și străinătate.

   Declinul zonei de agrement a început în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a culminat odată cu instaurarea comunismului în România în anul 1948. Astfel, în doar câțiva ani, sistemul a ”îngropat” practic stațiunea. Imobilele destinate cazării turiștilor și cele relaxării localnicilor, au fost realocate ”clasei muncitoare”, iar obiectivele de recreere, atât cele de vară, cât și cele de iarnă, au fost rând pe rând desființate. În acest mod, autoritățile vremii au dorit crearea unui zone strict locative, în dauna celei turistice.

  Revigorarea turistică a zonei nu s-a produs nici după „Revoluția din Decembrie 1989”, căci, autoritățile locului nu au fost preocupate să redea Teiușului strălucirea de altădată, și nu au făcut nimic altceva decât să limiteze proporțiile dezastrului de aici, prin efectuarea unor lucrări de construcție și reabilitare absolut necesare, în cazul unor obiective prioritare.

   Prin urmare, a fost executat digul de protecție de pe albiile râurilor Timiș și Sebeș, ape care amenințau să inunde întreaga zonă. În perioada recentă, au fost efectuate lucrări de modernizare în cazul unor obiective sportive precum Stadionul ”Municipal” sau Ștrandul ”Tineretului”, fiind create și locuri de joacă pentru copii.

   Altele dintre punctele de reper din acest areal geografic au rămas uitate, în paragină, respectiv, Amfiteatrul de vară, Motelul ”Tibiscum”, imobilele vechi de recreere, stația de cale ferată sau unele obiective pentru practicarea sportului.

   În prezent, locuitorii municipiului Caransebeș asistă cu tristețe, stupefacție și cu revoltă la indiferența, incompetența și anemia factorilor abilitați să intervină privitor la conservarea, dezvoltarea și punerea cu adevărat în valoare a pitorescului areal istoric și turistic.

  ”Acum aproape o sută de ani, în anii de glorie, această zonă se chema Stațiune climaterică. În prezent, este plină de garduri și țăruși! Așa am ințeles să protejăm ceva care era renumit în Imperiul Austro-Ungar și acum numai este decât o oportunitate de a face ceva bani pentru unii...? Păcat, tare păcat!”, este de părere caransebeșeanul Adrian Nichita.

   ”Este îngrozitor să te gândești cum această Perlă a Banatului Montan, a ajuns în acest moment, un dezastru... Cartierul Teiuș, în periada interbelică și antebelică, a fost o Stațiune climaterică și domeniu schiabil, al Regimentului de Graniță, o locație apreciată chiar și la Viena... Astăzi arată îngrozitor, zona este abandonată încă din perioada anilor 2004, ani în care credeam că viziunea fostului primar Marcel Vela, ne avea și pe noi în cărți... Au fost doar speranțe deșarte, zona este distrusă, mizerabilă, scena de spectacole, o ruină, iar drumurile, ca dupa bombardament. Potecile și vechile pârtii de bob și sanie, pârtii naturale, care în acei ani erau niște nestemate... Astăzi nicio urmă nu mai spune ce a fost acolo cândva! În alte zone, oamenii prețuiesc locurile ce le-au adus faima și un nume frumos... La noi sunt abandonate și neglijate, se pare, intenționat! Noul primar, noi speranțe... Oare tot deșarte...? Personal nu cred... Felix, reinventează Teiușul istoric, ar fi o șansă și pentru noi, dar și pentru tine și echipa ta tânăra din Primaria Caransebeș!”, a spus iubitorul de natură și sport, Cristian Brecica, coordonator al Asociației Câinii de Salvare S.A.R. "Gugulania".

  ”În perioada interbelică existau aici două terenuri de tenis de câmp, situate în perimetrul Vilei Füszfás, anterior Popov, cea aflată lângă izvor, care era pe atunci o pensiune în sensul modern al cuvântului, un loc unde turiștii își puteau petrece vacanțele”, a adăugat istoricul și cercetătorul caransebeșean René Demeter, cu referire la faptul că, în prezent, în municipiul din ”Țara Gugulanilor” nu mai există niciun perimetru destinat practicării acestui sport, amenajat adecvat.

   ”Zona Teiuş reprezenta, în urmă cu aproape un secol, un loc de recreere, cu hotel, restaurant-terasă cu meniu şi flori de la Viena, școală de înot și sanatoriu. Liniștea era indicația expresă de pe pliantele vremii!”, a precizat pensionarul Francisc Niagu Feri.

   ”Ce vremuri, treceam spre Dealul Corcana la schi, era frumos. Eram și noi mai tineri, dar acum Teiușul a fost lăsat de izbeliște, păcat!”, a menționat nostalgic Iulian Crișan.

   Totuși, în ultimul deceniu, au existat unele inițiative de dezvoltare turistică ale Parcului ”Teiuș”. Astfel, aici a fost inaugurată o deosebită expoziție de artă monumentală în lemn, artă autentic românească, cu opere create în cadrul edițiilor ”Simpozionului Internațional de Sculptură în Lemn”, derulate sub coordonarea cunoscutului artist Bata Marianov. Prin urmare, doritorii pot admira un număr de 33 sculpturi cu impozanță, realizate în lemn de gorun de artiști din țară și din străinătate în perioada anilor 2003-2009.

  Totodată, au fost marcate trasee turistice de drumeție către părțile deluroase ale acestui areal.

  Nu în ultimul rând, a fost ctitorită Mănăstirea ”Adormirea Maicii Domnului” și a fost inaugurat un drum de acces asfaltat până la lăcaș, în lungime de aproximativ doi kilometri, ceea ce constituie un stimulent turistic și spiritual pentru pelerini.

  Altele dintre intențiile avute în ultimii ani de Municipalitate pentru revigorarea turistică a zonei au fost sortite eșecului.

  Astfel, s-a încercat dezvoltarea Teiușului prin accesarea de fonduri europene și guvernamentale, însă, din păcate, lucrările de înfrumusețare și reamenajare peisagistică de anvergură ale parcului au rămas în stadiul de proiect, doar pe hârtie.

Bicicliştii, interzişi la Caransebeş! Amatorii mersului pe două roţi „beneficiază” pentru pedalat în municipiul din „Ţara Gugulanilor” de o singură mini-pistă neamenajată corespunzător, în lungime de aproximativ cincizeci de metri

Urbea de pe Timiş şi Sebeş este singurul municipiu din Banat care nu are piste adecvate pentru biciclişti.

Dacă celelalte localităţi importante din vestul ţării, precum Timişoara, Arad, Lugoj sau Reşiţa, deţin kilometri întregi de piste de ciclism amenajate corespunzător, şi chiar centre de închiriere a vehiculelor pe două roţi, Municipalitatea din „Ţara Gugulanilor” se mândreşte cu doar aproximativ cincizeci de metri de pistă, realizare edilitară situată în apropierea principalei pieţe agroalimentare, pe strada Avram Iancu. 

Ridicolul situației pleacă de la faptul că, respectivul obiectiv destinat traficului ciclist a fost inaugurat cu mare fast de către conducerea Primăriei Municipiului Caransebeş abia în anul 2011, odată cu încheierea lucrărilor de modernizare şi dalare a străzii respective.

Din acel an, în urbea de pe Timiş şi Sebeş, nu a mai fost amenajat nici măcar un singur metru de pistă, şi nici nu s-a intenţionat astfel, cu toate că amatorii sportului respectiv solicită insistent intrarea localității într-o normalitate civilizată, de nivel european.

Revenind la pista de pe strada Avram Iancu, trebuie menţionat că aceasta, nu este separată adecvat de partea carosabilă şi trotuar şi nu respectă legislaţia rutieră în vigoare, iar astfel, cei mai predispuşi la accidente sunt copiii ciclişti şi cei mai neexperimentaţi utilizatori ai vehiculelor cu ghidoane.

Mai mult, lipsa educaţiei rutiere din partea pietonilor şi şoferilor face ca mini-pista să fie blocată parţial de trecători, tomberone de gunoi sau autoturisme parcate neregulamentar.

Rutieriştii pe două roţi de la Caransebeş protestează, acuzând indiferenţa, incompenteța și anemia factorilor de decizie de aici.

„Nu ştiu exact ce au autorităţile locului cu noi, bicicliştii... Nu avem pe unde să rulăm adecvat, ne descurcăm cum putem şi noi! Săptămâna trecută pedalam către cartierul Pipirig, spre casă, şi am văzut un echipaj al Poliţiei Rutiere la pândă în zona semaforului. Am coborât de pe bicicletă şi am luat-o pe trotuar, căci, am mai avut probleme în trecut cu poliţiştii din cauza lipsei vestei reflectorizante. Fac mult off-road, merg prin pădurile Ţării Gugulanilor, port cască, însă, nu şi vestă, căci, risc să fiu văzut mai bine şi atacat, de câini ciobăneşti, sau, mai grav, de lupi şi urşi! Să ne facă şi nouă piste prin oraş, să pedalăm pe aici liniştiţi şi în siguranţă!”, a comentat contrariat Andrei.

„Am trecut pedalând pe strada Mitropolit Nicolae Corneanu, eram în întârziere, mă grăbeam la serviciu. M-a oprit un poliţist local, i-am explicat situaţia, nu vroia să înţelegă, parcă era pornit pe mine, m-a legitimat şi mi-a dat amendă două sute de lei! De miliţian nesimţit şi comunist! Am întârziat şi la lucru, s-a luat şi şeful de mine, i-am arătat amenda, totuşi m-a înţeles! Am fost foarte mâhnit de cele întâmplate! Ruşine Primăriei Municipiului Caransebeş, chiar nu există o banală pistă amenajată în tot Centrul Civic, cum era să trec pe acolo, în zbor!? Băi, eu sunt un om, nu pasăre!”, s-a revoltat Daniel, un ciclist în vârstă de 34 de ani.

„Sincer, poftim? Nici nu vreau să vă zic unde mă doare fix pe mine de inexstenţa pistelor de ciclism de la Caransbeş! Am alte probleme mult mai importante! Piste doriţi? Mergeţi la muncă pe picioarele voastre, precum am făcut şi eu, timp de 41 de ani, că sunteţi tineri!”, este de părere Lazăr Toflea, un pensionar ursuz în vârstă de 71 de ani, care obişnuieşte să îşi facă „veacul” la foişorul din Parcul „General Ioan Drăgălina”.

„Realizarea unei infrastructuri adresată bicicliştilor trebuie să constituie o prioritate pentru Municipalitate. Această măsură reprezintă o formă de respect pentru cetăţeni şi pentru mediu, dar şi o necesitate, într-un oraş tot mai aglomerat. În perioada în care am fost viceprimar am întocmit un proiect alcătuit din trei circuite majore: util, de agrement şi sportiv, care aşteapta să fie studiat şi implementat. Din păcate, nu s-a mai întâmplat!”, a declarat dezamăgit privitor la acest subiect, cunoscutul alpinist şi explorator gugulan, Cornel „Coco” Galescu, un împătimit al mersului pe două roţi.

De adăugat şi faptul că, „super-pista” de biciclism de cincizeci de metri de pe strada Avram Iancu din localitatea Caransebeş face legătura între o mezelărie şi un bar public.