Personalitățile Banatului: Istoricul caransebeșean Liviu Groza aniversează la data de 10 iulie 2017 respectabila vârstă de 85 de ani de viaţă

  Reputatul om de cultură Liviu Groza se află în fața unei frumoase, emoționante și venerabile aniversări. 

  Pe parcursul vieții sale, acesta a dus o intensă muncă de cercetare şi promovare a evenimentelor istorice petrecute în Banatul Montan, rezultând astfel un număr impresionant de 56 de volume de specialitate.

  Liviu Groza s-a născut la Caransebeş în data de 10 iulie 1932 şi a absolvit Liceul “Traian Doda” în anul 1951. În tinereţe, şi-a dorit să ajungă medic chirurg însă, vremurile i-au fost potrivnice pentru împlinirea acestor năzuinţe, fiind nevoit să îmbrăţişeze meseria armelor. A fost un ofiţer conştiincios al Armatei Române, dar neîmpăcat cu gândul că nu s-a realizat profesional aşa cum ar fi dorit.

  Acesta i-a cunoscut îndeaproape pe academicianul arheolog Constantin Daicoviciu şi pe profesorul universitar doctor Radu Vulpe, care i-au călăuzit primii paşi spre pătrunderea tainelor istoriei. Ulterior, acesta a urmat cursurile Şcolii de Ofiţeri de la Sibiu şi ale Facultăţii de Istorie, fapt ce l-a ajutat să se consacre studiului în domeniul istoriei militare. A activat la Garnizoana Caransebeş până în anul 1987, când a trecut în rezervă.

  În anul 1989, Liviu Groza a avut prilejul să ducă o intensă activitate de cercetare la Arhivele de Război din Viena. A studiat cu acest prilej o serie de documente referitoare la istoria militară a Banatului pe care le-a publicat în scrierile sale, între care un loc aparte îl ocupă cele zece volume sugestiv intitulate „Restituiri Istorice“. A ţinut numeroase expuneri în cadrul unor simpozioane, conferinţe, interviuri la radio şi televiziune şi a colaborat la diverse reviste din ţară şi străinătate, unde a publicat peste o sută de articole de specialitate. Colaborarea cu istorici de prestigiu precum Hadrian Daicoviciu, Ioan Piso, Gheorghe Lazarovici, Doina Benea, Costin Feneşan, Valeriu Leu, Constantin Pop şi încă mulţi alţii, i-a fost benefică pentru clarificarea unor probleme mai puţin cunoscute în istoria militară a Banatului.

  De asemenea, de un mare ajutor i-a fost colaborarea cu cercetătorii Triţu Măran şi Alexander Krischan din Viena şi cu doctorul Rainer Egger, directorul Arhivelor de Război din capitala Austriei, care i-au pus la dispoziţie documente de o inestimabilă valoare.

  Pentru întreaga sa activitate, Liviu Groza a fost distins de mai multe instituţii şi organizaţii cu diplome de excelenţă.

  Comunitatea caransebeşeană i-a conferit titlul de “Cetăţean de Onoare”, precum şi Consiliul Judeţean Caraş-Severin. Totodată, a mai fost recompensat cu distincţii similare şi în localităţile Reşiţa, Orşova, Băile Herculane, Obreja, Eftimie Murgu şi Sacu.

  Reputatul om de cultură caransebeșean, la 85 de ani de viață, a editat în timp un număr de 56 de volume de specialitate privitoare la istoria Banatului Montan.

  Astfel, au rezultat mai multe scrieri, între care se remarcă cele zece volume din “Restituiri Istorice”, precum şi titlurile ”Contribuţii la monografia Caransebeşului”, „Batalionul 2 Grăniceresc de Gardă din Caransebeş", „Biserica strămoşească în Banatul grăniceresc”, „Oameni care au fost”, „Legendă şi istorie în Valea Almăjului”, „Statuile din Caransebeş”, „Din amintirile unui dezertor”, „Simboluri ornamentale pe casele din municipiul Caransebeş", „Contribuţii la istoria Regimentului de Graniţă Româno-Bănăţean numărul 13 din Caransebeş”, „Lupta de la Lugoj”, „Gheorghe Bona-Un caransebeşean pe nedrept dat uitării", „Caransebeşul şi Marea Unire” sau materialul intitulat ”Aspecte din activitatea Regimentului de Graniță Româno-Bănățean numărul 13 din Caransebeș”, lansat recent.

  Ultima scriere prezintă noi cercetări efectuate de reputatul istoric asupra Regimentului de Graniţă din urbea de pe Timiș și Sebeș, dar, spre deosebire de celelalte volume editate până în prezent în care sunt prezentate detalii importante privitoare la partea militară, în noua scriere sunt abordate și aspecte de natură socială precum căsătoriile în Graniţă, respectiv, cum erau oficiate și desfășurate acestea, care era problema organizării sanitare în Graniţă, dar și ce importanţă, precum și ce valoare aveau Punctele de graniţă în care erau trimişi soldaţii pentru a nu lăsa să pătrundă bolile care afectau atât animalele, cât şi oamenii. 

  ”Regimentul de Graniţă Româno-Bănăţean numărul 13” din secolului al XIX-lea era alcătuit din punct de vedere etnic, în mare parte, din soldaţi români originari din zona urbei de pe Timiş şi Sebeş, care luptau cu strălucită bravură în subordinea Guvernului Austro-Ungar, datorită contextului istoric acelei perioade.

  Eroismul ostaşilor români era prezentat în presa autohtonă şi internaţională a vremii prin articole elogioase ce scoteau în evidenţă simţul de jertfă, cutezanţa extraordinară şi dispreţul faţă de moarte a acestora.

  Pe teritoriul ”Regimentului de Graniţă Româno-Bănăţean numărul 13” s-au născut nu mai puţin de 25 de generali care au luptat pentru păstrarea identităţii și demnității naţionale. Între aceştia, s-au făcut remarcaţi printr-o serie de merite deosebite Moise Groza, Alexandru Guran, Traian Doda și eroul Ioan Drăgălina, demisionat din Armata Austro-Ungară în anul 1887.

  Autorul vorbește întotdeauna cu admirație și vădită emoție când prezintă informații, documente și fotografii inedite, privitoare la viața și activitatea militarului caransebeșean căzut pe frontul de luptă al Primului Război Mondial.

 ”Spre finalul vieţii sale, patriotul român Ioan Drăgălina a fost rănit în braţul stâng şi omoplat de o rafală de mitralieră în luptele de pe Valea Jiului. Ajuns pe patul spitalului din Bucureşti, generalul l-a întrebat pe doctor cum s-ar putea întoarce mai repede pe câmpul de luptă, tratându-i braţul, sau prin amputarea acestuia. Medicul i-a răspuns că ultima dintre proceduri este cea eficientă, iar eroul român a ordonat tranşant: Taie-l, îmi va ajunge şi un singur braţ să îmi înfrâng inamicul! Din păcate, generalul suferea şi de diabet zaharat, a făcut infecţie generalizată în organism şi a murit. Oricum, cine l-a cunoscut în viaţă a rămas puternic impresionat de puterea personalităţii sale. Era de o statură înaltă şi avea o înfăţişare frumoasă, înfăţişarea clasică a bănăţeanului voinic. Ochii lui mari și negri păreau a căuta mai întâi ceea ce este mai bun şi mai nobil în fiinţa omenească, de aceea s-a şi putut apropia sufleteşte de cei pe care-i conducea. Da, acestea sunt cuvintele rostite de cei care l-au cunoscut personal și au luptat vitejește alături de generalul Ion Drăgălina!", a spus istoricul din municipiul de pe Timiș și Sebeș.
  

  Altfel, Liviu Groza a amenajat într-una dintre încăperile imobilului unde domiciliază, o inedită expoziţie cu caracter permanent. Aceasta prezintă aspecte deosebit de importante din viaţa reputatului scriitor şi cuprinde fotografii, documente, obiecte personale, medalii jubiliare şi decoraţiuni militare ce i-au fost conferite în perioada sa de activitate.

  Omul de cultură a aşezat central în cadrul spaţiului expoziţional o fotografie personală elocventă, iar sub aceasta crezul după care s-a călăuzit în viaţă: ”Am muncit toată viaţa ca să trăiesc şi după moartea mea”.

  „Cu mândrie de bănăţean adevărat, pot să spun cu bucurie în suflet că la împlinirea acestor ani de viaţă, mi-am îndeplinit crezul pe care l-am urmat cu sfinţenie. Inima mea încă bate datorită norocului și soartei ce au avut grijă de mine, dar, în special, datorită medicilor care s-au ocupat îndeaproape de sănătatea mea. Trebuie să le mulțumesc din suflet! Voi munci cu tărie şi în continuare pentru Caransebeş, căci, doresc să dau tot ceea ce ştiu pentru acest minunat oraş. Prin urmare, lucrez în prezent la un nou material de tipar, referitor la frumoasa mea localitate și la Marea Unire, care este aproape finalizat și pe care doresc să îl lansez anul viitor, cu prilejul aniversării centenarului celui mai important act istoric național. Vă mulțumesc din suflet tuturor celor care îmi sunteți alături, vă consider adevărații mei prieteni, vă iubesc și vă stimez!”, a declarat Liviu Groza cu prilejul aniversării frumoasei vârste de 85 de ani.

  De menționat și faptul că, Liviu Groza a fost sărbătorit recent cu mare fast de comunitatea sa natală printr-o acțiune omagială organizată de Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă și Consiliul Judeţean Caraş-Severin.

Mărturii ale trecutului în ”Țara Gugulanilor” - Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniță a găzduit un eveniment cultural dedicat istoricului caransebeșean Liviu Groza cu prilejul apropiatei aniversări a 85 de ani de viață

  
 Activitățile deosebit de importante, de cunoaștere și promovare ale evenimentelor istorice petrecute în Banatul Montan, au continuat în municipiul de pe Timiș și Sebeș.

  Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă a organizat cu sprijinul Consiliului Judeţean Caraş-Severin manifestarea denumită ”Omagiu istoricului Col. (r) Liviu Groza la aniversarea a 85 de ani de viață”, dedicată apropiatei celebrări a reputatului om de cultură caransebeșean. 

  Prin această acțiune s-a dorit promovarea personalităților în viață care se străduiesc din răsputeri să mențină un mediu cultural decent așa cum este și cazul istoricului din urbea de pe Timiș și Sebeș, care prin activitatea sa științifică a adus un plus de valoare istoriei locale a Banatului Montan.

  Evenimentul a avut loc în ”Aula Musei Caransebesiensis” și a debutat prin deschiderea celei de-a V-a ediții a ”Colocviului Național al Regimentelor Românești de Graniță”, unde, specialiști din domeniul istoriei au susținut comunicări legate de acest subiect. Scopul întrunirii l-a constituit identificarea și prezentarea trecutului unitar al graniţei militare austro-ungare.

  Cu această ocazie, a fost lansată cartea ”Regimentul I Românesc de Graniţă Numărul 16 din Transilvania, de la înfiinţare până la sfârşitul Războaielor Napoleoniene (1762-1813)”, ediţie traducere, studiu introductiv, note explicative şi anexe de Costin Feneşan.

  În continuare a fost programată conferinţa susţinută de profesorul doctor Miodrag Milin, urmată de o sesiune de comunicări în cadrul căreia specialiştii din domeniul istoriei, dar nu numai, au adus în discuţie o serie de aspecte legate de activitatea regimentelor româneşti de graniţă.

  Între personalitățile care au susținut prezentări pe tema dată s-au aflat directorul Arhivelor Naționale Caraș-Severin, Laurențiu Ovidiu Roșu, alpinistul Cornel Galescu sau istoricul Constantin Brătescu.

  De asemenea, acțiunea culturală a inclus și lansarea cărții cu titlul ”Aspecte din activitatea Regimentului de Graniță Româno-Bănățean numărul 13 din Caransebeș”, avându-l ca autor pe Liviu Groza, lucrare prefațată și prezentată de managerul Muzeului Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă, Adrian Ardeț.

  La evenimentul omagial au luat parte reprezentații Municipalității, oameni de litere, istorici și arheologi, fețe bisericești, cadre didactice din urbea de pe Timiș și Sebeș, precum și alți apropiați ai autorului.

  ”Cartea este structurată pe 15 capitole, iar prefața mi-am însușit-o cu toată dragostea pentru aniversarea domnului colonel. Vă invit să citiți această lucrare, este una deosebit de spectaculoasă, cu multe informații, documente și fotografii inedite. Altfel, ne-am propus ca pentru perioada următoare, să inaugurăm în incinta muzeului Sala Liviu Groza, alături de o expoziție permanentă cu elemente donate de reputatul istoric. Este o onoare să vă avem alături în instituția pe care ați creat-o în urmă cu mai mulți ani, vă îmbrățișăm și vă dorim multă sănătate, stimate domnule colonel!”, a spus Adrian Ardeț.

  ”Sunt astăzi în fața dumneavoastră datorită norocului și soartei ce au avut grijă de mine, dar, în special, datorită medicilor care s-au ocupat îndeaproape de sănătatea mea. Trebuie să le mulțumesc din suflet! Lucrez în prezent la un nou material de tipar, Caransebeșul și Marea Unire, care este aproape finalizat și pe care doresc să îl lansez anul viitor, cu prilejul aniversării centenarului celui mai important act istoric național. Vă mulțumesc din suflet tuturor pentru prezență, vă consider adevărații mei prieteni, vă iubesc și vă stimez!”, a adăugat Liviu Groza.

  Materialul de tipar ”Aspecte din activitatea Regimentului de Graniță Româno-Bănățean numărul 13 din Caransebeș” prezintă noi cercetări efectuate de reputatul istoric asupra Regimentului de Graniţă din Caransebeş, dar, spre deosebire de celelalte volume editate până în prezent în care sunt prezentate detalii importante privitoare la partea militară, în noua scriere sunt abordate și aspecte de natură socială precum căsătoriile în Graniţă, respectiv, cum erau oficiate și desfășurate acestea, care era problema organizării sanitare în Graniţă, dar și ce importanţă, precum și ce valoare aveau Punctele de graniţă în care erau trimişi soldaţii pentru a nu lăsa să pătrundă bolile care afectau atât animalele, cât şi oamenii. 

  ”Regimentul de Graniţă Româno-Bănăţean numărul 13” din secolului al XIX-lea era alcătuit din punct de vedere etnic, în mare parte, din soldaţi români originari din zona urbei de pe Timiş şi Sebeş, care luptau cu strălucită bravură în subordinea Guvernului Austro-Ungar, datorită contextului istoric acelei perioade.

  De altfel, eroismul ostaşilor români era prezentat în presa autohtonă şi internaţională a vremii prin articole elogioase ce scoteau în evidenţă simţul de jertfă, cutezanţa extraordinară şi dispreţul faţă de moarte a acestora.

  În urmă cu două veacuri, Regimentul de la Caransebeș avea o organizare aproape perfectă din punct de vedere militar, dar și social, asemenea legiunilor din Imperiul Roman. Ca și argument în acest sens, este deosebit de interesant faptul că, Regulamentul de Război se aplica chiar şi în caz de pace, iar în fiecare duminică, după slujba religioasă, oştenii se adunau în actuala Piață ”General Ioan Drăgălina”, fosta Piață ”Franz Iosef”. Aici, comandantul citea pedepsele şi recompensele, iar cei cu abateri grave erau constrânși să treacă printre două rânduri apropiate, formate din două sute de oameni care aveau rolul să îi lovească, iar astfel, să îi disciplineze. În consecință, Regimentul a avut un rol extrem de important, contribuind decisiv la educaţia, exigența şi cultura oamenilor locului.

  Pe teritoriul ”Regimentului de Graniţă Româno-Bănăţean numărul 13” s-au născut nu mai puţin de 25 de generali care au luptat pentru păstrarea identităţii și demnității naţionale. Între aceştia, s-au făcut remarcaţi printr-o serie de merite deosebite eroul Ioan Drăgălina, Moise Groza, Alexandru Guran și Traian Doda.

  Prin urmare, trei capitole din cadrul celui mai recent volum semnat de Liviu Groza sunt dedicate generalului Traian Doda, cu prezentarea unor documente și fotografii inedite privitoare la viața și activitatea militarului român.

  De adăugat şi faptul că, reputatul om de cultură caransebeșean, la aproape 85 de ani de viață, a editat în timp un număr de 56 de volume de specialitate privitoare la istoria Banatului Montan.

  Astfel, au rezultat mai multe scrieri, între care se remarcă cele zece volume din “Restituiri Istorice”, precum şi titlurile ”Din corespondența Generalului Ioan Drăgălina”, ”Contribuţii la monografia Caransebeşului”, „Batalionul 2 Grăniceresc de Gardă din Caransebeş", „Biserica strămoşească în Banatul grăniceresc”, „Oameni care au fost”, „Legendă şi istorie în Valea Almăjului”, „Statuile din Caransebeş”, „Din amintirile unui dezertor”, „Simboluri ornamentale pe casele din municipiul Caransebeş", „Contribuţii la istoria Regimentului de Graniţă Româno-Bănăţean numărul 13 din Caransebeş”, „Lupta de la Lugoj”, „Gheorghe Bona-Un caransebeşean pe nedrept dat uitării" sau materialul intitulat „Caransebeşul şi Marea Unire”.