Venerabilul istoric caransebeşean Liviu Groza: ”Am muncit toată viaţa ca să trăiesc şi după moartea mea”

Reputatul om de cultură Liviu Groza împlineşte în data de 10 iulie respectabila vârstă de 84 de ani de viaţă.

Pe parcursul acesteia, a dus o intensă muncă de cercetare şi promovare a evenimentelor istorice petrecute în Banatul Montan.

Omul de cultură s-a născut la Caransebeş în data de 10 iulie 1932 şi a absolvit Liceul “Traian Doda” în anul 1951. În tinereţe, şi-a dorit să ajungă medic chirurg însă, vremurile i-au fost potrivnice pentru împlinirea acestor năzuinţe, fiind nevoit să îmbrăţişeze meseria armelor. A fost un ofiţer conştiincios al Armatei Române, dar neîmpăcat cu gândul că nu s-a realizat profesional aşa cum ar fi dorit.

Liviu Groza i-a cunoscut îndeaproape pe academicianul arheolog Constantin Daicoviciu şi pe profesorul universitar doctor Radu Vulpe, care i-au călăuzit primii paşi spre pătrunderea tainelor istoriei. Ulterior, acesta a urmat cursurile Şcolii de Ofiţeri de la Sibiu şi ale Facultăţii de Istorie, fapt ce l-a ajutat să se consacre studiului în domeniul istoriei militare. A activat la Garnizoana Caransebeş până în anul 1987, când a trecut în rezervă.

În anul 1989 Liviu Groza a avut prilejul să ducă o intensă activitate de cercetare la Arhivele de Război din Viena. A studiat cu acest prilej o serie de documente referitoare la istoria militară a Banatului pe care le-a publicat în scrierile sale, între care un loc aparte îl ocupă cele zece volume sugestiv intitulate „Restituiri Istorice“. A ţinut numeroase expuneri în cadrul unor simpozioane, conferinţe, interviuri la radio şi televiziune şi a colaborat la diverse reviste din ţară şi străinătate, unde a publicat peste o sută de articole de specialitate. Colaborarea cu istorici de prestigiu precum Hadrian Daicoviciu, Ioan Piso, Gheorghe Lazarovici, Doina Benea, Costin Feneşan, Valeriu Leu, Constantin Pop şi încă mulţi alţii, i-a fost benefică pentru clarificarea unor probleme mai puţin cunoscute în istoria militară a Banatului.

De asemenea, de un mare ajutor i-a fost colaborarea cu cercetătorii Triţu Măran şi Alexander Krischan din Viena şi cu doctorul Rainer Egger, directorul Arhivelor de Război din capitala Austriei, care i-au pus la dispoziţie documente de o inestimabilă valoare.

Pentru întreaga sa activitate, Liviu Groza a fost distins de mai multe instituţii şi organizaţii cu diplome de excelenţă.

Comunitatea caransebeşeană i-a conferit titlul de “Cetăţean de Onoare”, precum şi Consiliul Judeţean Caraş-Severin. De asemenea, omul de cultură a mai fost recompensat cu distincţii similare şi în localităţile Reşiţa, Orşova, Băile Herculane, Obreja, Eftimie Murgu şi Sacu.

Liviu Groza, asiduu cercetător al trecutului urbei gugulane, s-a consacrat în timp prin cercetarea efectuată şi totalitatea volumelor de specialitate editate, peste 50 la număr, ca principalul istoric din Banatul Montan.

Astfel, au rezultat mai multe scrieri de specialitate, între care se remarcă cele zece volume din “Restituiri Istorice”, precum şi titlurile ”Contribuţii la monografia Caransebeşului”, „Batalionul 2 Grăniceresc de Gardă din Caransebeş", „Biserica strămoşească în Banatul grăniceresc”, „Oameni care au fost”, „Legendă şi istorie în Valea Almăjului”, „Statuile din Caransebeş”, „Din amintirile unui dezertor”, „Simboluri ornamentale pe casele din municipiul Caransebeş", „Contribuţii la istoria regimentului de graniţă româno-bănăţean numărul 13 din Caransebeş”, „Lupta de la Lugoj”, „Gheorghe Bona-Un caransebeşean pe nedrept dat uitării" sau materialul intitulat „Caransebeşul şi Marea Unire”.

De precizat şi faptul că, venerabilul Liviu Groza a amenajat într-una dintre încăperile imobilului unde domiciliază, o inedită expoziţie cu caracter permanent. Aceasta prezintă aspecte din viaţa reputatului scriitor şi cuprinde fotografii, documente, obiecte personale, medalii jubiliare şi decoraţiuni militare ce au fost primite în perioada de activitate.

Omul de cultură a aşezat central în cadrul spaţiului expoziţional o fotografie personală elocventă, iar sub aceasta crezul după care s-a călăuzit în viaţă: ”Am muncit toată viaţa ca să trăiesc şi după moartea mea”.

„Cu mândrie de bănăţean adevărat, pot să spun cu bucurie şi mulţumire în suflet că la împlinirea acestor ani de viaţă, mi-am îndeplinit crezul pe care l-am urmat cu sfinţenie. Voi munci cu tărie şi în continuare pentru Caransebeş, căci, doresc să dau tot ceea ce ştiu pentru acest minunat oraş. Anul viitor, când voi împlini 85 de ani de viaţă, voi lansa un nou volum de specialitate, cea de-a 56-a scriere a mea, intitulată Aspecte din activitatea Regimentului de Graniţă Româno-Bănăţean numărul 13 din Caransebeş, structură militară care a dat Armatei Române trei generali de excepţie care ne fac o deosebită cinste, şi anume, Ioan Drăgălina, Traian Doda şi Mihail Trapşa”, a declarat Liviu Groza cu prilejul aniversării respectabilei vârste de 84 de ani.

Venerabilul istoric caransebeşean Liviu Groza: ”Am muncit toată viaţa ca să trăiesc şi după moartea mea”

Reputatul om de cultură Liviu Groza împlineşte în data de 10 iulie respectabila vârsta de 83 de ani de viaţă.

Pe parcursul acesteia, a dus o intensă muncă de cercetare şi promovare a evenimentelor istorice petrecute în Banatul Montan.

Omul de cultură s-a născut la Caransebeş în data de 10 iulie 1932 şi a absolvit Liceul “Traian Doda” în anul 1951. În tinereţe, şi-a dorit să ajungă medic chirurg însă, vremurile i-au fost potrivnice pentru împlinirea acestor năzuinţe, fiind nevoit să îmbrăţişeze meseria armelor. A fost un ofiţer conştiincios al Armatei Române, dar neîmpăcat cu gândul că nu s-a realizat profesional aşa cum ar fi dorit.

Liviu Groza i-a cunoscut îndeaproape pe academicianul arheolog Constantin Daicoviciu şi pe profesorul universitar doctor Radu Vulpe, care i-au călăuzit primii paşi spre pătrunderea tainelor istoriei. Ulterior, acesta a urmat cursurile Şcolii de Ofiţeri de la Sibiu şi ale Facultăţii de Istorie, fapt ce l-a ajutat să se consacre studiului în domeniul istoriei militare. A activat la Garnizoana Caransebeş până în anul 1987, când a trecut în rezervă.

În anul 1989 Liviu Groza a avut prilejul să ducă o intensă activitate de cercetare la Arhivele de Război din Viena. A studiat cu acest prilej o serie de documente referitoare la istoria militară a Banatului pe care le-a publicat în scrierile sale, între care un loc aparte îl ocupă cele zece volume sugestiv intitulate „Restituiri Istorice“. A ţinut numeroase expuneri în cadrul unor simpozioane, conferinţe, interviuri la radio şi televiziune şi a colaborat la diverse reviste din ţară şi străinătate, unde a publicat peste o sută de articole de specialitate. Colaborarea cu istorici de prestigiu precum Hadrian Daicoviciu, Ioan Piso, Gheorghe Lazarovici, Doina Benea, Costin Feneşan, Valeriu Leu, Constantin Pop şi încă mulţi alţii, i-a fost benefică pentru clarificarea unor probleme mai puţin cunoscute în istoria militară a Banatului.

 De asemenea, de un mare ajutor i-a fost colaborarea cu cercetătorii Triţu Măran şi Alexander Krischan din Viena şi cu doctorul Rainer Egger, directorul Arhivelor de Război din capitala Austriei, care i-au pus la dispoziţie documente de o inestimabilă valoare.

Pentru întreaga sa activitate, Liviu Groza a fost distins de mai multe instituţii şi organizaţii cu diplome de excelenţă.

Comunitatea caransebeşeană i-a conferit titlul de “Cetăţean de Onoare”, precum şi Consiliul Judeţean Caraş-Severin. De asemenea, omul de cultură a mai fost recompensat cu distincţii similare şi în localităţile Reşiţa, Orşova, Băile Herculane, Obreja, Eftimie Murgu şi Sacu.

Cea mai recentă recompensă, constând într-o medalie jubiliară, a venit la începutul lunii iulie a anului în curs din partea Episcopiei Caransebeşului, cu ocazia aniversării a 150 de ani de la înfiinţare.

Liviu Groza, asiduu cercetător al trecutului urbei gugulane, s-a consacrat în timp prin cercetarea efectuată şi totalitatea volumelor de specialitate editate, peste 50 la număr, ca principalul istoric din Banatul Montan.

Astfel, au rezultat mai multe scrieri de specialitate, între care se remarcă cele zece volume din “Restituiri Istorice”, precum şi titlurile ”Contribuţii la monografia Caransebeşului”, „Batalionul 2 Grăniceresc de Gardă din Caransebeş", „Biserica strămoşească în Banatul grăniceresc”, „Oameni care au fost”, „Legendă şi istorie în Valea Almăjului”, „Statuile din Caransebeş”, „Din amintirile unui dezertor”, „Simboluri ornamentale pe casele din municipiul Caransebeş", „Contribuţii la istoria regimentului de graniţă româno-bănăţean numărul 13 din Caransebeş”, „Lupta de la Lugoj”, „Gheorghe Bona-Un caransebeşean pe nedrept dat uitării" sau materialul intitulat „Caransebeşul şi Marea Unire”.

De precizat şi faptul că, venerabilul Liviu Groza a amenajat recent într-una dintre încăperile imobilului unde domiciliază, o inedită expoziţie cu caracter permanent. Aceasta prezintă aspecte din viaţa reputatului scriitor şi cuprinde fotografii, documente, obiecte personale, medalii jubiliare şi decoraţiuni militare ce au fost primite în perioada de activitate.

Omul de cultură a aşezat central în cadrul spaţiului expoziţional o fotografie personală elocventă, iar sub aceasta crezul după care s-a călăuzit în viaţă: ”Am muncit toată viaţa ca să trăiesc şi după moartea mea”.

„Cu mândrie de bănăţean adevărat, pot să spun cu bucurie şi mulţumire în suflet că la împlinirea acestor ani de viaţă, mi-am îndeplinit crezul pe care l-am urmat cu sfinţenie. De asemenea, nu credeam că, expoziţia mea personală va avea un efect atât de strălucit în rândul prietenilor şi cunoscuţilor, căci, foarte mulţi dintre doritori vin să o vadă”, a declarat Liviu Groza în preajma aniversării respectabilei vârste de 83 de ani.

Municipiul Caransebeş a găzduit ediţia inaugurală a Simpozionului “Ţara Gugulanilor”, manifestare culturală menită să evidenţieze unicitatea şi originalitatea acestei zone spirituale, istorice și etnografice

Primăria Municipiului Caransebeş, Casa de Cultură “George Suru”, Consiliul Judeţean Caraş-Severin şi Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă au organizat ediţia de debut a Simpozionului “Ţara Gugulanilor”.

Manifestarea culturală s-a desfăşurat pe parcursul a trei zile, în perioada 26-28 iulie 2015.

Evenimentul şi-a propus să prezinte şi să promoveze valorile culturii şi civilizaţiei tradiţionale specifice acestei zone etnografice.

Festivitatea de deschidere oficială a avut loc la sala de spectacole a Casei de Cultură “George Suru”, bucurându-se de participarea edilului-şef caransebeşean Marcel Vela şi a directorilor instituţiilor organizatoare, Ioan Cojocariu şi Adrian Ardeţ. De asemenea, au fost prezenţi, între alte personalităţi, reputaţii cercetători Gheorghe Lazarovici şi John Nandriş, profesor universitar la Universitatea din Oxford, Marea Britanie.

Cu această ocazie, a fost prezentat volumul I al materialului de tipar intitulat “Ţara Gugulanilor”, lucrare ştiinţifică avându-i ca editori pe Gheorghe Lazarovici şi Adrian Ardeţ.

În cadrul evenimentului cultural, au fost susţinute sesiuni de comunicări specifice şi au fost purtate dezbateri constructive la care au luat parte profesori universitari, arheologi, scriitori, cercetători, etnografi, teologi, istorici, dar şi iubitori de folclor.

“Ţara Gugulanilor” este arealul care s-a născut pe Vârful “Gugu”, locul unde era sactuarul lui Zamolxis, zeul suprem al dacilor. Numele de „gugulan” derivă de la toponimul „gugu”, ca masiv de munte sub formă de con, aşa cum este şi „clăbăţul” oamenilor bătrâni din această zonă, ca semn distinctiv că sunt de cea mai autentică origine dacică. Gugulanii sunt “făloşi” şi au obiceiuri neschimbate şi păstrate imaculate de sute de ani.

“Ţara Gugulanilor” se întinde pe o suprafaţă de aproximativ două mii de kilometri pătraţi, în întregime pe teritoriul judeţului Caraş-Severin.

Demografic, zona are o populaţie de peste 60.000 de locuitori, cuprinzând municipiul Caransebeş, oraşul Oţelu Roşu, 13 comune, respectiv: Armeniş, Băuţar, Bolvaşniţa, Buchin, Bucoşniţa, Glimboca, Marga, Obreja, Rusca Montană, Slatina Timiş, Teregova, Turnu Ruieni şi Zăvoi, dar şi satele aferente.

          De menţionat şi faptul că, Simpozionul “Ţara Gugulanilor” urmează să devină o manifestare cultură tradiţională pentru Banatul Montan.

Venerabilul istoric caransebeşean Liviu Groza a fost recompensat cu trei noi distincţii importante, conferite pentru munca depusă în slujba de cercetare şi promovare a culturii Banatului Montan

Distincţiile respective i-au fost acordate reputatului om de cultură în cadrul manifestării denumite „Sărbătoarea Muzeelor Săteşti”, eveniment desfăşurat în comuna cărăşeană Eftimie Murgu.

Astfel, Primăria şi Consiliul Local de aici i-au conferit istoricului Liviu Groza titlul şi placheta de „Cetăţean de Onoare” al comunei, pentru contribuţia adusă la cunoaşterea trecutului locului.

„Comunitatea din Valea Almăjului a organizat cu sprijinul colaboratorilor ample acţiuni culturale, constând în expoziţii de produse tradiţionale de panificaţie, carte veche bisericească, obiecte agricole, casnice şi costume reprezentând portul popular autentic specific acestei zone etnografice. La evenimente au fost prezenţi şi oameni de litere din mai multe zone ale Banatului Sârbesc, şi spun cu mândrie că această manifestare a şters pentru o zi graniţele care-i despart pe românii din cele două ţări. O surpriză deosebită mi-a făcut-o primarul comunei Eftimie Murgu, Petru Imbrescu, în momentul în care a citit Hotărârea de Consiliu Local prin care mi s-a acordat titlul de „Cetăţean de Onoare”. La distincţia în cauză a fost adăugată şi o plachetă deosebit de frumoasă care mă onorează”, a declarat omul de cultură caransebeşean Liviu Groza.

Totodată, Consiliul Judeţean şi Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Caraş-Severin i-au acordat lui Liviu Groza o Diplomă de participare, pentru rolul avut în promovarea şi afirmarea valorilor tradiţionale româneşti în cadrul manifestării în cauză, ajunsă anul acesta la cea de-a VI-a ediţie.

„Cum era şi firesc, am făcut cadou mai multe hărţi vechi comunităţii din localitatea denumită în trecut Rudăria. Reprezentările cartografice au fost aduse de la Viena şi se referă la rolul Văii Almăjului în apărarea Banatului Grăniceresc. M-am angajat să le ofer oamenilor de aici o expoziţie de texte şi fotografii privitoare la 15 generali români care s-au născut pe teritoriul regimentului din Caransebeş. Între aceşti importanţi militari se regăsesc nume precum: Traian Doda, Alexandru Guran sau Mihail Trapşa”, a mai precizat cunoscutul istoric din Banatul Montan.

Nu în ultimul rând, Asociaţia Culturală „Constantin Brâncuşi” din Timişoara, i-a conferit omului de cultură din urbea de pe Timiş şi Sebeş, o Diplomă de excelenţă ca semn de apreciere a meritelor deosebite avute pentru promovarea limbii române, culturii şi spiritualităţii naţionale, precum şi pentru evidenţierea şi păstrarea valorilor tradiţionale ale satului românesc din zona Banatului Istoric.  

De menţionat că, pentru întreaga sa activitate, Liviu Groza a fost distins de mai multe instituţii şi organizaţii, dar şi de Guvernul României prin Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor cu Diplome de excelenţă pentru activitatea avută în domeniul literelor în ceea ce priveşte munca de popularizare şi conservare a faptelor martirilor neamului din zona Banatului de Munte.

Comunitatea caransebeşeană, i-a conferit, titlul de “Cetăţean de Onoare”, precum şi Consiliul Judeţean Caraş-Severin. De asemenea, omul de cultură a mai fost recompensat cu distincţii similare şi în localităţile Reşiţa, Orşova, Băile Herculane, Obreja şi Sacu.

         De adăugat şi faptul că, reputatul istoric împlineşte în data de 10 iulie venerabila vârsta de 83 de ani de viaţă. Pe parcursul acesteia, Liviu Groza a dus o intensă muncă de cercetare în ceea ce priveşte evenimentele istorice petrecute în zona municipiului Caransebeş. Astfel, au rezultat mai multe scrieri de specialitate, între care se remarcă cele 10 volume din “Restituiri Istorice”, precum şi titlurile ”Contribuţii la monografia Caransebeşului”, „Batalionul 2 Grăniceresc de Gardă din Caransebeş", „Biserica strămoşească în Banatul grăniceresc”, „Oameni care au fost”, „Legendă şi istorie în Valea Almăjului”, „Statuile din Caransebeş”, „Din amintirile unui dezertor”, „Simboluri ornamentale pe casele din municipiul Caransebeş", „Contribuţii la istoria regimentului de graniţă româno-bănăţean numărul 13 din Caransebeş”, „Lupta de la Lugoj”, „Gheorghe Bona-Un caransebeşean pe nedrept dat uitării" sau materialul intitulat „Caransebeşul şi Marea Unire”.

Noi descoperiri arheologice de senzaţie la "Tibiscum" - Magazinul roman

În apropierea satului Iaz de lângă municipiul Caransebeş, s-a produs o nouă descoperire arheologică de o importanţă deosebită din timpul culturii romane. Săpăturile efectuate recent aici de o echipă condusă de cercetătorul ştiinţific doctor Adrian Ardeţ de la Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă Caransebeş au scos la iveală ruinele unui magazin roman situat pe principala arteră comercială „Decumanus Maximus” care traversa fosta aşezare „Tibiscum” din partea vestică către est. Din această arteră s-au mai păstrat în prezent aproximativ 400 de metri lungime cu urmele clădirilor aflate pe ambele părţi ale acesteia.

Noile vestigii descoperite pâna la acest moment de către echipa de cercetători formată din arheologul Adrian Ardeţ, Lucia Carmen Ardeţ şi Dimirie Pavel Negrei sunt dispuse pe o suprafaţă aproximativă de 400 metri pătraţi. Totodată, acţiuniile au fost sprijinite şi de primarul comunei Obreja, Petru Pop care a contribuit material şi logistic în acest demers. Astfel, în urma săpăturilor a ieşit la iveală partea din faţă a magazinului, respectiv locul propriu-zis de desfăşurare al activităţilor comerciale denumit „Taberna” ce are dimensiunile de 8 metri lungime pe 2 metri lăţime. De asemenea, a mai fost descoperită şi camera de lucru a proprietarului imobilului.

De menţionat faptul că, magazinul roman de la „Tibiscum” are o structură identică cu cele de la Pompei. Prin urmare, aici mai urmează să fie descoperite curtea interioară, bucătăria precum şi spaţiile de dormit.

În urma cercetărilor, Adrian Ardeţ a constatat că, imobilul respectiv prezintă caracteristici speciale în ceea ce priveşte fundaţia acestuia. Astfel, pe lângă piatră, aici există şi baze de marmură pentru susţinerea coloanelor ceea ce indică faptul că proprietarul locaţiei avea o afacere prosperă.

În anul 271 după Hristos, administraţia romană s-a retras din Provincia Dacă la Sudul Dunării. Se pare însă că imobilul nou descoperit a fost utilizat chiar şi în secolul al IV-lea întrucât arheologii au descoperit odată cu săpăturile de aici urmele unor lucrări de reabilitare ale acestuia, material arheologic şi monezi din perioada respectivă.

Anticul "Tibiscum" era situat în depresiunea de contact dintre culoarele râurilor Timiş şi Bistra, pe o câmpie înaltă, la 6 kilometri nord de municipiul Caransebeş. Între localităţiile Daciei romane, "Tibiscum" se evidenţia printr-o istorie marcată de multe elemente inedite. Poziţia sa geografică, aproximativ în centrul zonei de sud-vest a Daciei, dezvoltarea economică a aşezării, urmată de o creştere demografică şi de înflorirea urbană, au determinat şi impulsionat apariţia unui centru militar, economic şi spiritual important, chiar dacă nu a atins amploarea unor centre ca "Sarmizegetusa", "Apulum" sau "Drobeta".

Reţeaua hidrografică a zonei era delimitată de cele două râuri Timiş şi Bistra care, în antichitate au avut o importanţă economică deosebită, în primul rând prin bogaţia de peşte. Zona în care a fost amplasat castrul şi aşezarea civilă "Tibiscum", de o parte şi de alta a râului, era formată din doua terase înalte, ferite de inundaţii. În timp însă, cursul fluctuant al râului Timiş a determinat apariţia unor denivelări care au condus la modificarea configuraţiei terenului şi inundarea zonei astfel încât, în prezent, cea mai mare parte a vechii aşezări, respectiv partea centrală, nu mai există.

Un alt aspect care evidenţiază importanţa anticei localităţi se referă la faptul că aceasta se afla la intersecţia a două drumuri imperiale. Primul venea din sudul Dunării, parcurgând unele aşezări precum "Lederata-Arcidava", adică localitatea actuală Vărădia, sau "Bersobis-Aizis", respectiv comuna Fârliug, ajungând până la "Castrum Tibiscum". De aici, drumul ocolea castrul şi aşezarea civilă, traversa râul Timiş, pentru a se uni apoi cu drumul imperial "Dierna - Tibiscum", care, după ce urma malul drept al râului Timiş, se îndrepta spre est, spre Porţile de Fier ale Transilvaniei şi Sarmizegetusa. Cealaltă ramificaţie a drumului imperial, se îndrepta spre nord-est, urmând cursul râului Timiş, în direcţia râului Mureş.

Mai trebuie menţionat şi faptul că, în secolul al II-lea, în perioada Împăratului Septimius Severus, aşezarea "Tibiscum" a deţinut locul cel mai important în sistemul defensiv al sud-vestului provinciei şi, implicit, al capitalei "Ulpia Traiana Sarmizegetusa".

Arheologii caransebeşeni cercetează sistematic acest sit încă din anul 1990 prin intermediul proiectului denumit „Dacia Romană”. În momentul de faţă, activităţiile specifice se desfăşoară separat atât in partea vestică a fostei aşezări care este plasată pe raza satului Jupa cât şi în partea estică ce este situată în satul Iaz.

Pentru viitor, se intenţionează legarea celor două zone de interes într-un amplu sit care să fie pus cu adevărat în valoare cu sprijinul mai multor instituţii ale statului.