Personalităţile Banatului: Generalul Ioan Drăgălina, cel mai important militar-erou caransebeşean, a murit pe frontul de luptă al identităţii şi demnităţii naţionale din Primul Război Mondial, în anul 1916

Eroii neamului dăinuie în istorie, iar amintirea jertfelor şi moştenirile lăsate de aceştia trebuie să fie preţuite şi păstrate corespunzător, întotdeauna, cu sfinţenie!

Generalul Ioan Drăgălina s-a născut la Caransebeş în data de 16 decembrie 1860, fiind descendentul unei vechi familii de grăniceri din Banat şi a decedat la Bucureşti, la 9 noiembrie 1916, în urma rănilor suferite în Primul Război Mondial, în Defileul Jiului, lângă Mănăstirea Lainici. 

          Ioan Drăgălina a urmat clasele primare şi cele militare la Caransebeş, iar pregătirea militară a efectuat-o la Timişoara şi la Academia de Război de la Viena. În anul 1887, generalul s-a alăturat Armatelor Române, prilej cu care i s-au recunoscut gradele şi pregătirea militară. În anul 1916 a fost comandantul Diviziei I la Turnu Severin, iar în luptele pentru cucerirea Orşovei şi a Culoarului Timiş - Cerna soldaţii din subordine s-au acoperit de glorie. În luna octombrie a  aceluiaşi i s-a încredinţat comanda Armatei I-a şi luptând pe front, este rănit grav,  ceea ce îi va aduce, din păcate, moartea.

Regretatul istoric caransebeşean Liviu Groza vorbea întotdeauna cu admiraţie şi vădită emoţie când oferea detalii privitoare la activitatea militară a reputatului luptător bănăţean. Mai mult, istoricul obişnuia să prezinte publicului şi informaţii cultural-folclorice şi fotografii inedite despre militarul caransebeşean.

“În perioada de la începutul anului 1900, la Caransebeş au activat cu deosebit succes grupe de căluşari formate din tineri civili, dar şi militari, respectiv, de soldaţii Batalionului IV al Regimentului 43 ”Infanterie”, iar frumosul port popular de căluşar a fost îmbrăcat chiar şi de generalul erou Ioan Drăgălina”, a declarat în timpul vieții sale, Liviu Groza.

Primul Război Mondial îl găseşte în anul 1916 pe Ioan Drăgălina în Valea Jiului, ca urmare a declanşării unei masive ofensive germane şi austro-ungare aici, conduse de generalul Paul von Kneussl.

Astfel, în dimineaţa zilei de 11 octombrie 1916 generalul Drăgălina primeşte ordin să se deplaseze la Craiova, unde este numit în funcţia de comandant al Armatei I. În dimineaţa zilei de 12 octombrie, generalul ia o maşină, un şofer şi doi ofiţeri și pleacă personal pe câmpul de luptă, în recunoaştere, pentru a vorbi cu comandanții aflaţi în primele linii, deoarece legăturile cu unităţile înaintate erau întrerupte. Ajunge în primele linii şi trece podul din apropierea Mănăstirii Lainici, unde s-a spo­ve­dit şi s-a împărtăşit. La întoarcere, podul este cuprins într-un schimb de focuri. Maşina trece în viteză pe pod prin ploaia de gloanţe, scăpând de asediul germanilor, însă, câteva gloanţe îşi ating, totuşi, ţinta. Generalul este rănit de două gloanţe în braţul stâng şi în omoplat. A fost transportat la spitalul din Târgu Jiu, apoi la Craiova şi, în final, la Spitalul Militar de la Palatul Regal din Bucureşti.

“Spre finalul vieţii sale, patriotul român a fost rănit în braţul stâng şi omoplat de o rafală de mitralieră în luptele de pe Valea Jiului. Ajuns pe patul spitalului din Bucureşti, generalul l-a întrebat pe doctor cum s-ar putea întoarce mai repede pe câmpul de luptă, tratându-i braţul, sau prin amputarea acestuia. Medicul i-a răspuns că ultima dintre proceduri este cea eficientă, iar eroul român a ordonat tranşant: Taie-l, îmi va ajunge şi un singur braţ să îmi înfrâng inamicul!”, a mai precizat privitor la militarul bănăţean, istoricul caransebeşan Liviu Groza, trecut în neființă în luna septembrie a anului 2017.

Din păcate, chiar şi cu braţul amputat, rana i s-a infectat grav, septicemia s-a instalat în organism, iar astfel, în data de 9 noiembrie 1916, patriotul bănăţean a trecut în nefiinţă. La funeraliile acestuia au luat parte Regele, miniştri, parlamentari, oameni de cultură, ataşaţi militari străini în România. Este înmormântat în Cimitirul Eroilor - Bellu Militar.

"Cine l-a cunoscut în viaţă a rămas puternic impresionat de puterea personalităţii sale. Era de o statură înaltă şi avea o înfăţişare frumoasă, înfăţişarea clasică a bănăţeanului voinic. Ochii lui mari și negri păreau a căuta mai întâi ceea ce este mai bun şi mai nobil în fiinţa omenească, de aceea s-a şi putut apropia sufleteşte de cei pe care-i conducea. Da, acestea sunt cuvintele rostite de cei care l-au cunoscut pe generalul Ion Drăgălina!", a adăugat regretatul Liviu Groza.

În urbea de pe Timiş şi Sebeş există încă din anul 1943 un monument din bronz dedicat memoriei Generalului Ioan Drăgălina, realizat de sculptorul Mihai Onofrei, şi care reprezintă “Simbolul Unităţii Naţionale” pentru gugulani.

Statuia este inclusă pe Lista monumentelor istorice din judeţul Caraş-Severin cu codul CS-III-m-B-11239.

Cunoscutul om politic Nicolae Iorga a anticipat încă din anul 1916 inaugurarea unui astfel de edificiu. Acesta a menţionat la oficiile funerare ale generalului faptul că: “Nu mai avem lacrimi acum să-l comemorăm pe acest erou, însă, va veni momentul când caransebeşenii îi vor ridica un monument care să-i cinstească vitejia şi faptele…”

“Monumentul generalului român a fost sfinţit de episcopul Veniamin Nistor care i-a îndemnat pe caransebeşenii prezenţi la manifestare să nu treacă niciodată nepăsători pe lângă această statuie”, a mai precizat Liviu Groza.

Exceptând impresionantul ansamblu monumental din municipiul din “Ţara Gugulanilor”, patria i-a fost recunoscătoare generalului de-a lungul timpului printr-o serie de omagii.

Astfel, în anul 1924, un sat din judeţul Călărași a primit denumirea de “Drăgălina”. De asemenea, instituţia de învăţământ preunivirsitar din oraşul Oraviţa, judeţul Caraș- Severin, poartă numele militarului român începând cu anul 1919. 

Totodată, pentru a se cinsti eroismul său, i s-au înălţat mai multe monumente.

Primul dintre acestea este un monument în formă de cruce, dezvelit la data de 12 octombrie 1927, şi amplasat în Valea Jiului, pe locul unde a fost rănit generalul Drăgălina.

Mai există şi două busturi ce amintesc de memoria luptătorului caransebeşean, respectiv, un bust din bronz, amplasat în municipiul Lugoj, şi realizat de sculptorul Spiridon Georgescu, monumentul fiind inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Timiş cu codul TM-III-m-B-06322, dar şi un bust din bronz pe un soclu din marmură, amplasat pe platoul din faţa Mausoleului de la Mărăşeşti, obiectivul în cauză fiind realizat de sculptorul Iulian Coruț în anul 1993.

Pe imobilul unde a domiciliat generalul Ioan Drăgălina în municipiul Caransebeş, de pe strada Ardealului, numărul 6, este amplasată o plachetă comemorativă.

          De asemenea, mai multe străzi din localităţile importante ale României poartă numele bravului erou bănăţean.

Altfel, generalul erou Ioan Drăgălina a fost omagiat la Caransebeş în anul 2016, cu prilejul împlinirii a o sută de ani de la moartea sa pe frontul de luptă al identităţii şi demnităţii naţionale.

Evenimentul cultural-comemorativ a avut loc la Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă şi a consemnat o expoziţie de fotografii şi documente inedite privitoare la viaţa şi activitatea luptătorului gugulan, elemente din arhiva personală a regretatului istoric Liviu Groza, precum şi o sesiune de comunicări susţinută de personalităţi din lumea academică românească.

Personalitățile Banatului: Istoricul caransebeșean Liviu Groza aniversează la data de 10 iulie 2017 respectabila vârstă de 85 de ani de viaţă

  Reputatul om de cultură Liviu Groza se află în fața unei frumoase, emoționante și venerabile aniversări. 

  Pe parcursul vieții sale, acesta a dus o intensă muncă de cercetare şi promovare a evenimentelor istorice petrecute în Banatul Montan, rezultând astfel un număr impresionant de 56 de volume de specialitate.

  Liviu Groza s-a născut la Caransebeş în data de 10 iulie 1932 şi a absolvit Liceul “Traian Doda” în anul 1951. În tinereţe, şi-a dorit să ajungă medic chirurg însă, vremurile i-au fost potrivnice pentru împlinirea acestor năzuinţe, fiind nevoit să îmbrăţişeze meseria armelor. A fost un ofiţer conştiincios al Armatei Române, dar neîmpăcat cu gândul că nu s-a realizat profesional aşa cum ar fi dorit.

  Acesta i-a cunoscut îndeaproape pe academicianul arheolog Constantin Daicoviciu şi pe profesorul universitar doctor Radu Vulpe, care i-au călăuzit primii paşi spre pătrunderea tainelor istoriei. Ulterior, acesta a urmat cursurile Şcolii de Ofiţeri de la Sibiu şi ale Facultăţii de Istorie, fapt ce l-a ajutat să se consacre studiului în domeniul istoriei militare. A activat la Garnizoana Caransebeş până în anul 1987, când a trecut în rezervă.

  În anul 1989, Liviu Groza a avut prilejul să ducă o intensă activitate de cercetare la Arhivele de Război din Viena. A studiat cu acest prilej o serie de documente referitoare la istoria militară a Banatului pe care le-a publicat în scrierile sale, între care un loc aparte îl ocupă cele zece volume sugestiv intitulate „Restituiri Istorice“. A ţinut numeroase expuneri în cadrul unor simpozioane, conferinţe, interviuri la radio şi televiziune şi a colaborat la diverse reviste din ţară şi străinătate, unde a publicat peste o sută de articole de specialitate. Colaborarea cu istorici de prestigiu precum Hadrian Daicoviciu, Ioan Piso, Gheorghe Lazarovici, Doina Benea, Costin Feneşan, Valeriu Leu, Constantin Pop şi încă mulţi alţii, i-a fost benefică pentru clarificarea unor probleme mai puţin cunoscute în istoria militară a Banatului.

  De asemenea, de un mare ajutor i-a fost colaborarea cu cercetătorii Triţu Măran şi Alexander Krischan din Viena şi cu doctorul Rainer Egger, directorul Arhivelor de Război din capitala Austriei, care i-au pus la dispoziţie documente de o inestimabilă valoare.

  Pentru întreaga sa activitate, Liviu Groza a fost distins de mai multe instituţii şi organizaţii cu diplome de excelenţă.

  Comunitatea caransebeşeană i-a conferit titlul de “Cetăţean de Onoare”, precum şi Consiliul Judeţean Caraş-Severin. Totodată, a mai fost recompensat cu distincţii similare şi în localităţile Reşiţa, Orşova, Băile Herculane, Obreja, Eftimie Murgu şi Sacu.

  Reputatul om de cultură caransebeșean, la 85 de ani de viață, a editat în timp un număr de 56 de volume de specialitate privitoare la istoria Banatului Montan.

  Astfel, au rezultat mai multe scrieri, între care se remarcă cele zece volume din “Restituiri Istorice”, precum şi titlurile ”Contribuţii la monografia Caransebeşului”, „Batalionul 2 Grăniceresc de Gardă din Caransebeş", „Biserica strămoşească în Banatul grăniceresc”, „Oameni care au fost”, „Legendă şi istorie în Valea Almăjului”, „Statuile din Caransebeş”, „Din amintirile unui dezertor”, „Simboluri ornamentale pe casele din municipiul Caransebeş", „Contribuţii la istoria Regimentului de Graniţă Româno-Bănăţean numărul 13 din Caransebeş”, „Lupta de la Lugoj”, „Gheorghe Bona-Un caransebeşean pe nedrept dat uitării", „Caransebeşul şi Marea Unire” sau materialul intitulat ”Aspecte din activitatea Regimentului de Graniță Româno-Bănățean numărul 13 din Caransebeș”, lansat recent.

  Ultima scriere prezintă noi cercetări efectuate de reputatul istoric asupra Regimentului de Graniţă din urbea de pe Timiș și Sebeș, dar, spre deosebire de celelalte volume editate până în prezent în care sunt prezentate detalii importante privitoare la partea militară, în noua scriere sunt abordate și aspecte de natură socială precum căsătoriile în Graniţă, respectiv, cum erau oficiate și desfășurate acestea, care era problema organizării sanitare în Graniţă, dar și ce importanţă, precum și ce valoare aveau Punctele de graniţă în care erau trimişi soldaţii pentru a nu lăsa să pătrundă bolile care afectau atât animalele, cât şi oamenii. 

  ”Regimentul de Graniţă Româno-Bănăţean numărul 13” din secolului al XIX-lea era alcătuit din punct de vedere etnic, în mare parte, din soldaţi români originari din zona urbei de pe Timiş şi Sebeş, care luptau cu strălucită bravură în subordinea Guvernului Austro-Ungar, datorită contextului istoric acelei perioade.

  Eroismul ostaşilor români era prezentat în presa autohtonă şi internaţională a vremii prin articole elogioase ce scoteau în evidenţă simţul de jertfă, cutezanţa extraordinară şi dispreţul faţă de moarte a acestora.

  Pe teritoriul ”Regimentului de Graniţă Româno-Bănăţean numărul 13” s-au născut nu mai puţin de 25 de generali care au luptat pentru păstrarea identităţii și demnității naţionale. Între aceştia, s-au făcut remarcaţi printr-o serie de merite deosebite Moise Groza, Alexandru Guran, Traian Doda și eroul Ioan Drăgălina, demisionat din Armata Austro-Ungară în anul 1887.

  Autorul vorbește întotdeauna cu admirație și vădită emoție când prezintă informații, documente și fotografii inedite, privitoare la viața și activitatea militarului caransebeșean căzut pe frontul de luptă al Primului Război Mondial.

 ”Spre finalul vieţii sale, patriotul român Ioan Drăgălina a fost rănit în braţul stâng şi omoplat de o rafală de mitralieră în luptele de pe Valea Jiului. Ajuns pe patul spitalului din Bucureşti, generalul l-a întrebat pe doctor cum s-ar putea întoarce mai repede pe câmpul de luptă, tratându-i braţul, sau prin amputarea acestuia. Medicul i-a răspuns că ultima dintre proceduri este cea eficientă, iar eroul român a ordonat tranşant: Taie-l, îmi va ajunge şi un singur braţ să îmi înfrâng inamicul! Din păcate, generalul suferea şi de diabet zaharat, a făcut infecţie generalizată în organism şi a murit. Oricum, cine l-a cunoscut în viaţă a rămas puternic impresionat de puterea personalităţii sale. Era de o statură înaltă şi avea o înfăţişare frumoasă, înfăţişarea clasică a bănăţeanului voinic. Ochii lui mari și negri păreau a căuta mai întâi ceea ce este mai bun şi mai nobil în fiinţa omenească, de aceea s-a şi putut apropia sufleteşte de cei pe care-i conducea. Da, acestea sunt cuvintele rostite de cei care l-au cunoscut personal și au luptat vitejește alături de generalul Ion Drăgălina!", a spus istoricul din municipiul de pe Timiș și Sebeș.
  

  Altfel, Liviu Groza a amenajat într-una dintre încăperile imobilului unde domiciliază, o inedită expoziţie cu caracter permanent. Aceasta prezintă aspecte deosebit de importante din viaţa reputatului scriitor şi cuprinde fotografii, documente, obiecte personale, medalii jubiliare şi decoraţiuni militare ce i-au fost conferite în perioada sa de activitate.

  Omul de cultură a aşezat central în cadrul spaţiului expoziţional o fotografie personală elocventă, iar sub aceasta crezul după care s-a călăuzit în viaţă: ”Am muncit toată viaţa ca să trăiesc şi după moartea mea”.

  „Cu mândrie de bănăţean adevărat, pot să spun cu bucurie în suflet că la împlinirea acestor ani de viaţă, mi-am îndeplinit crezul pe care l-am urmat cu sfinţenie. Inima mea încă bate datorită norocului și soartei ce au avut grijă de mine, dar, în special, datorită medicilor care s-au ocupat îndeaproape de sănătatea mea. Trebuie să le mulțumesc din suflet! Voi munci cu tărie şi în continuare pentru Caransebeş, căci, doresc să dau tot ceea ce ştiu pentru acest minunat oraş. Prin urmare, lucrez în prezent la un nou material de tipar, referitor la frumoasa mea localitate și la Marea Unire, care este aproape finalizat și pe care doresc să îl lansez anul viitor, cu prilejul aniversării centenarului celui mai important act istoric național. Vă mulțumesc din suflet tuturor celor care îmi sunteți alături, vă consider adevărații mei prieteni, vă iubesc și vă stimez!”, a declarat Liviu Groza cu prilejul aniversării frumoasei vârste de 85 de ani.

  De menționat și faptul că, Liviu Groza a fost sărbătorit recent cu mare fast de comunitatea sa natală printr-o acțiune omagială organizată de Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă și Consiliul Judeţean Caraş-Severin.

Zece ani de distracţie neîntreruptă pe gheaţă la Caransebeş! Patinoarul amplasat în Parcul “General Ioan Drăgălina” este în această perioadă principalul punct de atracţie pentru micii gugulani

Micii caransebeşeni iau cu asalt în această perioadă patinoarul artificial amplasat în Parcul “General Ioan Drăgălina”.

Astfel, majoritatea copiilor din municipiul din “Ţara Gugulanilor”, şi nu numai, întâmpină cu entuziasm aici distracţia specifică sezonului rece, pentru că vremea este frumoasă, iar preţul de intrare pe gheaţă este deosebit de avantajos.

Cei mai micuţi vin la patinoar împreună cu părinţii sau bunicii, care privesc de pe margine şi se neliniştesc, oarecum, la fiecare căzătură a acestora. Patinatorii mai mari şi mai experimentaţi, vin aici singuri, sau alături de colegi şi prietenii lor.

            “Prima dată am păşit pe gheaţă, anul trecut, alături de tăticul meu, şi nu mi-a fost deloc frică, şi nici am căzut deloc într-o tură de o oră. Recunosc că singur, mai iau şi câte o căzătură, dar este distractivă!”, a afirmat Cristian Stan, în vârstă de zece ani, venit la patinoar din localitatea Băile Herculane, alături de părinţii săi.  

“Mă simt minunat pe gheaţă! Nu este deloc greu să patinezi, este la fel de simplu ca mersul pe bicicletă. Normal că, eu pot să patinez şi cu spatele, am învăţat în timp, însă, recunosc, cu bicicleta nu pot să merg astfel…”, a mărturisit Maria, o caransebeşeană în vârstă de 13 ani.

            “Am venit să patinez cu Dana şi Giorgi, cele mai bune prietene ale mele. Ne simţim super aici şi ne place mult. Da, este distractiv să râdem de băieţii care îşi iau tumbe pe gheaţă, dar, ne place şi mai mult să ne facem selfie la patinoar”, a spus Andreea, elevă la o instituţie de ciclu gimnazial din cadrul Colegiului Naţional „C.D. Loga”.

De precizat şi faptul că, tarifele de intrare pe gheaţa patinoarului sunt “îngheţate” de zece ani de zile, iar astfel, nu au fost modificate deloc. Prin urmare, biletul costă cinci lei, iar alţi cinci lei se percep pentru închirierea unei perechi de patine.

Programul după care funcţionează patinoarul este în intervalul orar 10.30 – 13.00 şi 16.00 – 21.30, între orele 13.00 şi 16.00 fiind pauză, pentru respectarea liniştii locuitorilor din zona parcului şi pentru a putea fi refăcută suprafaţa de gheaţă.

"Obişnuiesc să îl aduc de şase ani de zile la patinoar pe fiul meu, Adiţă. Acum deja este măricel, vine aici alături de colegii lui. Ne bucurăm că preţul acestei distracţii specifice sezonului rece este deosebit de accesibil”, a spus Daniel Avramescu, unul dintre adulţii aflaţi în Parcul “General Ioan Drăgălina”.

De adăugat şi faptul că, patinoarul este funcţional până în luna februarie a anului 2017, fiind în administrarea Serviciului Public "Piaţa Gugulanilor".

Revelion de senzaţie la Caransebeş – Interpreta de muzică dance Xonia va concerta în Centrul Civic cu prilejul Noului An 2017, alături de trupa “Shot” şi solista Simona Nae

Conform tradiţiei lansate de Municipalitate în ultimii ani, gugulanii şi invitaţii lor vor avea ocazia să întâmpine Noul An în stradă, în Centrul Civic, în Piaţa “General Ioan Drăgălina”.

Pentru aceasta, organizatorii, Primăria şi Casa de Cultură “George Suru”, au pregătit un spectacol de muzică modernă ce va fi susţinut de cunoscuţi artişti autohtoni, precum şi un impresionant foc de artificii.

Astfel, petrecerea dintre ani va debuta puţin după ora 22:00 cu un recital al formaţiei “Shot”.

De la ora 23:15, pe scena de spectacole va avea loc show-ul muzical al  solistei Simona Nae.

La miezul nopţii este programat discursul primarului urbei de pe Timiş şi Sebeş, Felix Borcean.

Ulterior, se vor desface şampaniile şi vor fi lansate efectele pirotehnice şi de lumini, reprezentând tradiţionalul foc de artificii.

La douăzeci de minute din Noul An, publicul spectator din Parcul “General Ioan Drăgălina” va putea asista la concertul incendiar al interpretei de muzică dance Xonia.

În apropierea Anului Nou, organizatorii evenimentului de la Caransebeş le urează concitadinilor “La mulţi ani şi petrecere frumoasă în Centrul Civic la Revelionul 2016-2017!”.

Sursă foto: Facebook - Centrul Naţional de Informare şi Promovare Turistică Caransebeş

“In Memoriam – Decembrie 1989” - Caransebeşenii au evocat cu solemnitate şi emoţie evenimentele petrecute în urmă cu 27 de ani, participând la o serie de manifestări menite să cinstească memoria şi jertfa eroilor anti-comunism

Zilele acestea constituie pentru toţi românii un prilej de aducere aminte şi cinstire a evenimentelor, luptătorilor şi eroilor care au condus prin jerfa lor, la căderea regimului comunist şi la instaurarea mult râvnitei democraţii.

Administraţia Publică Locală din municipiul Caransebeş a programat, astfel, o serie de acţiuni comemorative ocazionate de împlinirea a 27 de ani de la "Revoluţia din Decembrie 1989".

Evenimentele respective au debutat în Aula “1 Decembrie 1918” a Primariei cu o şedinţă solemnă la care au luat parte oficialităţile locale şi reprezentanţii celor două asociaţii de revoluţionari din urbe, alături de alţi invitaţi de onoare, precum şi de un grup de elevi.

Aici, participanţii au păstrat un moment de reculegere în memoria celor dispăruţi, au fost evocate aspecte din timpul Revoluţiei, iar cei prezenţi au rostit scurte alocuţiuni.

Ulterior, acţiunile omagiale s-au derulat în Piaţa “Revoluţiei”, unde caransebeşenii au depus coroane de flori la monumentul "Martirilor Revoluţiei".

De asemenea, cei prezenţi s-au deplasat pe strada Mitropolit Nicolae Corneanu şi au depus alte coroane şi garoafe roşii la Monumentul “In Memoriam – Decembrie 1989” şi la cele două plăci comemorative din apropierea Parcului "General Ioan Drăgălina", locul unde Revoluţia a făcut primele victime în urbea de pe Timiş şi Sebeş.

                                               

Totodată, au fost aprinse lumânări, iar un sobor de preoţi în frunte cu Părintele Daniel Alic, a oficiat un Te Deum.

                       

De menţionat şi faptul că, în urma evenimentelor din Decembrie 1989, municipiul Caransebeş a fost declarat cel de-al treilea oraş liber din ţară, după municipiile Timişoara şi Lugoj.

Astfel, în data de 21 decembrie 1989, în urbea de pe Timiş şi Sebeş a izbucnit revolta, iar cetăţenii localităţii, curajoşi şi însetaţi de libertate, s-au alăturat timişorenilor, ieşind în stradă pentru a protesta împotriva comunismului, împotriva lui Nicolae Ceauşescu, precum şi a neajunsurilor şi tratamentului inuman de care aveau parte. În noaptea de 21/22 decembrie 1989, Centrul Civic al oraşului a rămas în totalitate sub stăpânirea revoluţionarilor. În acele momente de solidaritate maximă, toţi participanţii s-au transformat în adevăraţi revoluţionari, aproape întreaga populaţie afându-se pe străzi. La acea oră, dictatorul Ceauşescu a decretat stare de necesitate şi nu exista un final previzibil al evenimentelor. În continuare, caransebeşenii, înfruntând pericolul, au dat un greu tribut Revoluţiei. Aici, protestele anti-comuniste au făcut cinci martiri şi peste 20 de victime, iar un alt erou gugulan a căzut răpus în lupta anti-comunistă de la Reşiţa.

În urma acestor tragice evenimente, în anul 2012, prin Legea numărul 7 din data de 6 ianuarie, municipiul Caransebeş a fost declarat "Oraş-martir al Revoluţiei din Decembrie 1989".